URSITOARELE SUNT LA CĂPĂTÂIUL RĂZBOIULUI(286)
De acum încolo, Dumnezeu cu mila. Foarte curând plec la Iași să fac o operație de inimă și recunosc, îmi este frică, mai frică decât oricând. Deși în general pentru ceilalți sunt un partizan optimist. Dar la inteligență artificială se pricep toți analfabeții. Azi nici măcar țărănimea nu mai reprezintă clasa pozitivă.
De aceea continuă să mă obsedeze prezența mea în ziua de mâine. În viață, cel puțin până acum, am greșit, am plătit. Sunt pe principiul să nu lași ziua de mâine pe mâinile altcuiva. Am o singură scuză: am fost și farsor cu mine. M-am înconjurat de tânăr numai de ciudați poate și pentru că lumea este făcută numai din personaje sinistre.
Dar noi suntem văduvi de identitate. Gazetăria, fără școli de presă, are noroc de puținii cei cu talent dumnezeiesc. Mie îmi este frică de ultima secundă, deși oamenii nevinovați mor doar pe timp frumos. N-am intuit la timp câtă răutate zace în unii, plus lipsă de caracter izvodită din lipsa de educație.
Plec să mă întâlnesc cu câteva personalități medicale, deși am aflat că profesia de doctor e plină și de mulți frustrați sau psihopați. Seamănă cu acest popor cancerigen. Și asta nu de acum, ci de hăt departe de pe vremea lui Ali Mentara, turcul cel mai bogat din cartier. Avem busola morală defectă și rămânem țara lui Strâmbă-lege.
Nici disidența nu e o mare scofală. Nici n-a fost decât o escrocherie întinsă pe două veacuri. Cei de ieri din această categorie s-au dus ca țiganul vinerea la stână. Afară e o lumină pâcloasă pe care eu, gazetarul incomod pentru mulți, trebuie s-o combat neapărat. Dar sunt convins a mia oară că Eminescu a fost în primul rând o conștiință. Nu o tânguire de neputință. La ce se întâmplă diurn am fost cu toții complice prin tăcere și prin lipsă de reacție.
Am ajuns în faza când cine pierde alegerile se duce la răcoare, nu contează pe ce speță. Dosarele-s pregătite pentru toți. De aia avem justiție, să inventeze că doar nu le dăm moaca pensiile speciale. Iadul e pavat cu intenții bune și acoperit cu oportunități pierdute. Când impostura își face de cap, devine imperios necesară înlăturarea acesteia. Idioții funcționali vorbesc despre Davos, cum au văzut ei pe Tik-Tok, ca despre o fântână somnabulă.
Restul, trăim viață de clopot de ți se face silă, că de cald ți-a trecut demult. Miroase lumina acum în prag de Sf.Paște. Se pregătește o tristă înviere într-o lume care doarme. Dar vorba poetului: sărac ne fie somnul de clopot. Dar să bată. N-am prea auzit să mai cadă avioane. De ce aș începe tocmai eu o eră nouă? Aleșii zgribuliți îmi confirmă că una se vede, alta se decide.
Scriu pe așchii de cer aceste rânduri și plec. Dar sper să mă întorc. Dacă nu, voi rămâne pentru mulți un banal loc care trezește amintiri. Egreta albă vă salută. Nu-mi răspundeți, rugați-vă doar să revin.
