Iluzia capitalizării achizițiilor politice(236)
Nu știu dacă credința în democrație își are rădăcinile în doctrina ciolaciucșilor. Un sentiment înșelător mă-ncearcă deși ,,Ei, Cătălin, acu-i acú / Ca să-ți încerci norocul. //,,…Da ce vrei, mări Cătălin?” / ,,Ce voi? / O gură, numai una…”
La Medgidia, loc unde chiar el a recunoscut că asociația politică al cărei membru este n-are priză la electori și unde a fost zilele trecute, sperând să exalte amorul ciolaciucsist, pantomima de campanie electorală i s-a ofilit. Electorii nu s-au castrat ca să ajungă în paradisul post-electoral, nu de alta, dar briciul lui Cătălin, după cum a explicat un consilier al său, era tocit, așa că mulți dintre cei prezenți ba trăgeau cu ochiul, ca niște creștini smeriți, la nimfele ce zburdau la soare, ba se căutau în buzunare după niscaiva mărunt… Sigur, nu pentru banchet, teatru sau pentru că-i dădeau afară din casă gesturile filantropice.
Cineva i-a cerut Fișa de observație sub pretextul aflării necodificatei existențe doctrinare ciolaciucsiste, însă Grasa Cătălin i-a reproșat, Ce ești medic?, apoi s-a scufundat ,,ca într'o mare de visări dulci și senine” în acea zi cu ,,trei sori în frunte”, pe motiv că subiectul este gras și că el este acolo pentru binele public pe care nu și-ar putea permite să-l considere un fel de hobby, și pentru că doctrina l-a creat pe el, providența secretă care se joacă cu planurile oamenilor, și că trebuie să-i dea de cap politicii experimentale. Chiar și din snobism.
Dar să nu ezităm să spunem lucrurilor pe nume. Tomisul nu este un avocat care să argumenteze un caz: candidatura la președinția consiliului județean. Grasa Cătălin crede că concluzia este dinainte stabilită, trebuie doar să se ajungă la ea cumva, iar calea ar fi cum îl convingi pe elector, cum să anulezi probele incomode sau contrare care distrug tot eșafodajul campaniei. Voltaire nu a susținut nici minciuna, nici despotismul, pe când Joseph de Maistre afirma că ambele sunt necesare și că ,,Principiul suveranității poporului este atât de periculos, încât, chiar de-ar fi adevărat, ar trebui ținut secret”.
Îndoiala este strecurată imediat, nu?, prin acest ,,de-ar fi adevărat”, așa că de ce poporul să fie expus la ceva ce nu-și dorește? E ca în cazul principiului egalității: este minunat, dar dezvoltându-l, constați că este o minciună, fie ea și frumoasă, dar de ce s-o spunem poporului? Nu este el colecționarul achizițiilor morale?
Candidatul a adus public critici trecutului care e acumulat în cetate. Trecutul ne spune, de exemplu, că dispensarele de cartier aveau și noaptea medic și asistentă de gardă. Eu însumi am beneficiat de astfel de servicii de noapte. N-am auzit pe nimeni să-și facă un cal de bătaie din această necesitate. În dispensarul din cartierul Berechet plouă. Este singurul pentru cartierele Palas, Brătianu, Berechet, Medeea.
Trecut este și mozaicul căruia i s-a luat dreptul la existență când s-a reabilitat pardoseala promenadei Cazinoului. Eram mândru de el. Îi deranja pe cei din administrație rafinamentul și viciile lui? Sărăcia lui de azi, nu?
Păi și pe mine mă deranjează această contorsionare în încercarea de salvare a salatei ciolaciucsiste, inclusiv aici, la Tomis, pe motiv că ea poate ține locul unui Hyperion.
Tomis, pentru mine, nu rămâne o simplă idee, ci o formă de protest moral. Simțul comun, siguranța intuitivă cu privire la bine și rău, drept și nedrept, social și capitalist, rațiunea electorului de azi, ciolaciucsiștii le tratează ca o otravă, de aceea apelează la autoritate, nu la experiență.
Să ținem minte dosarul alegerilor și cum electorii și lectorii i-au trimis în concediu pe unii, în limbaj militar commeatus egal permisie.
