Nu mă uit cu periscopul când faci duș(625)

,,Când i-am cerut (farmacistei) tinctură de opium, mi-a dat așa cum ar fi făcut-o orice om de pe stradă”. Era o cerere de liniștire, pentru durerea de dinți a lui Thomas de Quincey care obișnuia să se spele pe cap cu apă rece.

Nu știu cu ce fel de apă te speli pe cap domnule candidat de asociație politică sau ce durere îți dă târcoale, indiferent la ce cursă de triatlon te-ai înscris, dar să-mi ceri votul doar pentru că faci parte din comunitatea locală sau că din partea cuiva, la fel de necunoscut ca și tine, există o opinie favorabilă, este nu doar o lipsă de respect față de mine, și nu pentru că nu mă cunoști, ci pentru că aderența la legile dezvoltării regiunii Dobrogea se manifestă prin trădarea mea ca ,,aliat”, prin indecizie și lipsă de loialitate. De aceea, te consider un pericol.

Sigur, nu mă uit cu periscopul când faci duș, ca și cum nu aș avea altceva de făcut, de exemplu să mă ocup de respectul de sine, dar dacă acest periscop m-ar ajuta să revăd discul de fonograf placat cu aur trimis cu Voyager în misiunea sa interstelară, aș chibzui fără grabă, la diferența de comportament față de electori din perioada campaniei electorale și la cel de după, când nu mai ești cur-și-izmene cum ai fi pretinzând că ești cu cel căruia îi ceri votul; un argument care pledează în acest sens fiind că te faci că nu-l mai cunoști.

Nu este însă o noutate, și asta n-ar fi un capăt de Dobroge, dar, rogu-te, lasă influențele turcești și nu mai încerca să fii benga sau din idiș cum că a fi parlamentar este un ghișeft și nu un blat. Prin porturile mediteraneene, în argoul contrabandiștilor a circulat și argoul a se da mare; el circulă și pe la noi, într-o goliciune lipsită de rușine, sigur, o goliciune care nu are nimic a face cu răspunsul la-ntrebarea ,,Care va fi ziua când te vei înfățișa nouă și care este ziua în care te vom vedea?”, dat de Iisus ucenicilor săi, anume, ,,Când vă veți despuia și nu vă veți rușina și veți lua hainele voastre și le veți pune sub picioarele voastre, ca niște copii mici, și le veți călca...”, circulă printre parlamentari, indiferent de nivelul lor de ierarhizare, pentru că versiunea este aceeași când vine vorba adicătelea de o analiză asupra prestației aflată sub semnul unui jurământ pe Biblie: Să-ți slujești patria!

Și nu lăsa ca impostura să-ți ordoneze practicile, Amin!, căci dreptul politic de a candida, și-n contul căruia treci, fără să ai un card flash, asanarea grajdurior și smârcurilor asociației politice din care faci parte și cu care te împăunezi în public, nu este egal cu a reabilita eticul în contul binelui moral și social, câtă vreme binelui social îi maschezi gradele cu fardurile simulacrului.

Nu mai departe este cel cu așa-zisa recalculare a pensiilor. Se vor împlini, în curând, trei luni de zile de când aștept un răspuns, cum de e posibil să-mi dispară 10 puncte din punctajul total? Ce farduri politice se folosesc la casa de pensii, mon cher? Pentru toate aceste judecăți nu e nevoie să mă uit cu periscopul când faci duș, chiar dacă ar fi unul spartan, pentru a mi le exprima în ceea ce te privește, și te asigur că nu sufăr de cine știe ce pudibonderie sexuală.

Și eu îmi doresc o Românie vie și pentru cei prosperi și pentru cei nevoiași: aici vrei să discutăm despre valurile succesive ale exploziei sărăciei însoțită de excluziunea socială, despre zone de risc de sărăcie ridicat, despre sărăcia extremă și specificitatea ei fără a uita de existența distribuirii, da, există o asemenea distribuire în plan regional, despre rivalitățile urbane și rurale, să discutăm, dar nu ca și cum ne-am referi la dialectica dintre rock și pop, hip-hop și tehno pe de o parte (oricât mixajul dintre ele este posibil) sau la ce face diferența dintre noi, chiar dacă eu fac și acum plajă citind o carte, ci în mod serios?

În alți termeni, nu ai cum să mă convingi că harul tău este să fii fie parlamentar, fie președinte, câtă vreme harul ca veșmânt, ca să folosesc o metaforă teologică, nu mă împiedică să-ți văd nuditățile: îngustimea intelectuală, de program politic, morale, de angajament social, de laudă și analiză simplistă a ceea ce înseamnă dezvoltarea zonală.

Nu pretind că dețin soluții, dar măcar pot să te asigur că nu-ți țin tira ca mâine, în târgul Tomisului, să te lauzi că ești mare sculă pe basculă și că m-ai făcut la portofel (mi-ai furat votul) și, deci, e cazul ca de-acum, să iau puțin praf de mers.

Nu am văzut, de-a lungul anilor, o simbioză adevărată, și de durată, între electori și cei ce le cer votul: am văzut, în schimb, o cultură, constantă, a ,,narcoticului” pusă pe diferite game (apropo de muzică) și în diferite vitrine (apropo de farmacia lui Quincey), de către ultimii, narcotice numite programe de guvernare.

Deci, nu mai tropăi pe stradă să-mi arunci fluturași electorali din care să aflu că ai tras cinci coţi la groapă pentru mortăciune.