”Cu hangeriul lui din brâu”(456)
„Numai de abia s-au fost cunoscut nasul tăiat” scria Ion Neculce, după ce tot el notase că spătarul Nicolae Milescu avusese privilegiul de a-i fi tăiat nasul ,,cu hangeriul lui din brâu” pentru înaltă trădare – un vechi obicei bizantin de stigmatizare a delicvenților dar și a adversarilor politici –, unuia dintre apropiații săi.
O astfel de brutalitate aș trece-o azi cu vederea chiar dacă citirea berii din oca le-a dat greș sau că tangenta x și sinus le-a dat la unt și pâine minus când noul ceas al campaniei electorale bătu și fraza candidaților liberali, dintr-una oarecare, se-ncruntă ca bufnița și se holbă la mine, de parcă eu și nu ei, aș fi părut o umbră întunecată, un drac de toboșar aflat la strâmtoare și-n mare necaz electoral, de parcă eu aș fi vinovat de eșecul superior și nu ei tot încercând, pe bani mulți veniți din contribuțiile noastre, să ,,mă-mbrace” în secreta lor aspirație de a instaura un fel de monarhie de drept dialectic în care nu doar numărul unu contează, ci și liota din familie ca susținătoare, căreia i se adaugă, necondiționat, liota de susținători de gradul unu care-și așteaptă răsplata pe măsură.
Acuzații și dezvinovățiri, binom toxic, butoni de aur la manșete, neantul din vorbire, evitarea cu lașitate a răspunsurilor, șosete făcând abstracție de locul ocupat în pantof și în producția demagogică de minciuni, de trivialități.
Asta am văzut ieri seară pe un format televizat pe bani foarte mulți, despre asta nimeni nu întreabă, cu un moderator vopsit, mare iubitor de șușanele și dialoguri de mahala și al cărui simț jurnalistic atrofiat de sigla CNN a încurajat timp de aproape trei ore o poliloghie mediocră, nesimțită, aflată sub semnul suficienței financiare, sociale de care cred că și destinatarii elogiilor (inclusiv ei) s-ar fi dezis cu un ,,Rămas bun, tovarăși”.
Nu a lipsit nelipsitul întrebător a cărui prezență nu am înțeles-o nici măcar prin prisma așa-ziselor ironii încercate pe costumul tras pe susținătorii a patru candidați la președinția scumpei mele țărișoare.
Da, domnule deputat de PNL, nu am nevoie de jurăminte inepuizabile, de poziția familiei față de democrație, de falsitate în armele și bagajele cu care te prezinți în fața electorilor, dacă ai curaj. Hai să ne uităm puțin, neavând spațiu să le ilustrăm cu toate faptele, la câteva precizări așa cum sunt ele transmise prin aruncatul noaptea peste gard, pe un fluturaș fără aripioare: Circulăm în siguranță. Poate voi, deputaților. Nu am întâlnit patrule terestre pe străzile Tomisului, nici măcar noaptea.
Cică au fost eliminate inechitățile din sistemul public de pensii? Cum? Cu ce? Cu tirbușonul politic agitat ca un afrodisiac prin toată mass-media cu ajutorul arlechinilor de tipul lui Anton Hadăr și Pârcălabu Doina? Și unde s-au ascuns acești deputați PNL de Tomis, când cozile nemulțumiților nu se mai termină la casa județeană de pensii? A venit vreunul dintre ei acolo, a vorbit cu stimă și prețuire oamenilor cu dosare cu șină așezați la coadă, ce rușine!, încă de la primele ore ale dimineții?
Măi, băieți din echipa de carnasieri PNL locală, reveniți-vă! Și nu numai voi. Eu sunt unul dintre cei ce am vrut, și am renunțat, din cauza orelor de așteptare, să depun o contestație în speța în cauză. Noroc cu poșta națională și sistemul on-line. Zece ani de contributivitate, pe bani foarte mulți, dispăruți din plaivasul / butonul șmecher al casei județene de pensii. Și ca mine mulți, mulți alții, cu grupe de muncă.
Iar azi fluturați steagul alb către electori. Cuvinte cheie: promisiuni, ,,investiții istorice”. Zâmbete etalate pe un nod de cravată, vorbire paralelă, asta sunteți. Meserii, dacă au existat, abandonate spre ,,gloria” de a se expune penibilului cu o persistență în timp de mai mare râsul. Nici suficient de intelectuali, nici suficient de mult dedicați comunității, dar vor să fie plasați pe locuri eligibile în grupul politic restrâns, aflat pe marginea unui stadion.
Exclus copii de mingi sau în galerie pentru a-i stârni pe ceilalți concurenți să iuțească ritmul de campanie electorală. Profitori ai corupției de asociație politică. La iarmarocul voturilor sau al tăierii nasurilor murind în cambuză cu salamu-n buză ?
Ce alegeți? O profundă găoșenie, o spilcuială maschează hăul dintre electori și candidații din cursa de triatlon: proba parlamentară și cele două tururi de pantalon prezidențial. Până-i voi întâlni pe tarla, plini de-ndrazneală în promovarea progresului social, economic, educațional local, etc., etc., sper să nu o dea în bengăneală, le pregătesc un draft de discurs funerar, sigur, nu de tipul celui rostit de Pericle la comemorarea morților din primul război pelopozian. În rest, baftache!