
Poemul zilei(85)
Torcătoarea
Johann Wolfgang Goethe
Cum torceam cu sârg și spor,
Fără să mă-mpiedic,
Lângă furcă, un fecior
Îmi zâmbi veselnic.
Îmi vorbi cu miere-n glas
– Că doar nu-i rușine – ,
Păru-mi laudă, gingaș,
Firul tors prea bine.
Nu era prea cumincior
Și, nedându-mi pace,
Rupse firul subțior
Ce-l toarsei dibace.
Dar, în caier, trage greu
Încă netors inul;
Nelucrat, din firul meu
Cân' să-și ia tainul?
Când, fiind la țesător,
Burta mea se mișcă,
Bate, strânsă de-un fior,
Inima morișcă.
La amiaz', pânza mi-o duc
La albit, la scaldă.
Să m-aplec abia apuc,
Peste apa caldă.
Ce am tors în odăiță,
Fin și cu răbdare,
Dă abia acum mlădiță,
Râde blând la soare.
(traducere de Gabriel H. Decuble)
(din Opere alese 1, conceput și îngrijit cu un studiu introductiv de George Guțu și Jochen Goldz și un studiu-eseu de Grete Tartler, traduceri și note de Gabriel H. Decuble, George Guțu, Grete Tartler, Ed. RAO, 2013)