La drum

                     Song Hong

 

Fugea, mâncând pământul, printre creste
un murmur dulce de izvor, în jos
în defileul nopții, fără veste,
când luna, sus, e aur priincios.

E calul obosit pe căi răzlețe
iar omul istovit de mintea sa,
în care scăpară idei mărețe
și care încolțește când n-ai vrea.

E rece noaptea sub umbrar cu rouă
și clar de lună lunecă-n umbrar,
căminul de jăratec, vatră nouă,
stă adunat sub muntele de calcar.

Și-n drumul lung, ca vântul cu rafale.
Neliniștele păsărilor. Strop
de cântec. Mâine-n zori, în grup, pe cale,
Schimba-vor caii trapul în galop.


(din Antologie de poezie vietnameză clasică și contemporană, traducere și prezentări de Alexandru Andrițoiu și Liliana Blajovici-Liciu, Ed. Minerva, 1980)