Orașul

                 Elena Guro

 

Dinspre abator miroase a sânge și rușine,
un câine fără coadă s-a dat la gard cu dosul ridiculizat.
Închisorile sunt drepte și liniștite.
Pălăriile damelor – garnisite cu flori în horbote de fum.
Priviri de pe trepte, de pe prag –
deznădăjduite priviri.
Pietrele imploră, pe călău îl imploră...
Îmbulzeală, tramvaie, automobile
nu te lasă să privești în ochii ce plâng.

Trec, trec gri-ntâmplătoarele,
fără a-și schimba vreodată văzul de carton.
Și spusese oroarea și spusese taina:
,,Se apropie ceasul și dezonoarea cuiva”.
Frumusețe, frumusețe-n freamăt de seară
ce creează din dragoste și creează din visare.
Transmite în fiecare respirație
imaginea batjocoritei înălțimi.

... Așadar, întâmpinați cu batjocoră orice poet!
Biciuiți-l!
Pentru ca el să-și asume propriul cânt
ca pe o jertfă necesară.
Spre împărăția puterii voastre merge cu chiul însângerat!
Pentru ca la ora când în fața străzii lătrătoare
de pe obraji i se va prelinge sângele
să înțeleagă că în lumea măcelarilor și automatelor
el veni să propovăduiască iubirea!


Pentru că iubirea sa, eterna iubire
s-o vândă ca pe o rătăcită, scuipată,
luată-n derâdere, –
iar în jurul său să hohotească, să hohotească
în tâmpă disperare
cei împuterniciți cu dreptul de a ucide, jovialii!
Pentru că atunci când totul săvârșind, deja extenuat,
el, de râsul lumii, să cadă pe pietre
ca într-o semiturmentare, –
pălării la modă, în ochi ce râd fără a clipi
s-a oglindit același vid de carton!

(1910)

 

(din 101 de poeți ai avangardei ruse, antologie, versiune românească, prefață și note de Leo Butnaru, Ed. Ex Ponto, 2008)