Poemul zilei(117)
Poemul 2
42 (189)
Hafez
I-am spus: ,,Mă chinui iar”. Mi-a spus: ,,Și chinul se termină”.
I-am spus: ,,Fii luna mea”. Mi-a spus: ,,Așteaptă! Și-o să vină”.
I-am spus: ,,Spre chipul tău închis-am căile privirii”.
Mi-a spus; ,,Un chip de lună nu-i în stare mult s-o țină”.
I-am spus: ,,Spre chinul tău închis-am căile privirii”.
Mi-a spus: ,,Prin noapte va găsi un alt drum ca să revină”.
I-am spus: ,,Mireasma părului mă rătăci prin lume”.
Mi-a spus: ,,Tot ea, să știi, o să te scoată la lumină”.
I-am spus: ,,O, ce plăcută-i astăzi boarea dimineții!”
Mi-a spus: ,,Plăcută-i doar când pleacă din a mea grădină”.
I-am spus: ,,De dorul gurii tale de rubin pieri-voi”.
Mi-a spus: ,,Fii slavul meu, căci ea pe sclavi doar îi alină”.
I-am spus: ,,Când va veni și vremea împăcării?”
Mi-a spus: ,,Nu știe nimeni, până-n clipa ce-o să vină”.
I-am spus: ,,Ce repede sfârșește vemea bucuriei!”
Mi-a spus: ,,La fel, Havez, și timpul suferinței se termină”.
(din volumul 100 de gazeluri, traducere din limba persană de Otto Starck, Ed. Univers 1977)
