Urechea Corinei Martin în războiul surzilor(1958)
De când cu obiceiurile unui cunoscut fotbalist, care s-a nărăvit la urechile adversarilor, muşcându-i ca un devorator de profesie, platforma politică a canibalilor câştigă tot mai mult teren! Gestul lui Suarez, acuzat de exces de tandreţe, reprezintă un nou început în materie de socializare. Ce-i drept, a mai existat o tentativă, în acest sens, autorul muşcăturii fiind un cunoscut boxer, care a confundat urechea cuiva cu un telefon de pe vremea diligenţelor cu patru cai…Omul a crezut că a rămas fără ton şi a vrut să-şi recupereze fisa…Ca să nu mai spună cineva că noi nu am avut de-aface cu economia de piaţă! Intreaga scenă s-a derulat, sub ochii lui Ovidiu, în piaţa care îi poartă numele, fiind şi el, ca poet, muşcat din toate părţile! La noi, canibalismul politic, şi nu numai, reprezintă principala caracteristică a luptei de clasă. Sigur, chiar şi în viaţa civilă, ne mâncăm unii pe alţii! Si, dacă nu avem ce mânca, ne roadem unghiile de oftică...Interesat, până la genunchiul de broască al premierului, de creşterea nivelului de trai al populaţiei, Guvernul ne-a învăţat cum să ne roadem unghiile simplu, ştiinţific şi eficient. Puterea are tot interesul să rămânem fără unghii, ca să nu se mai repete episodul scandalos cu “ Măi, animalule!” In felul acesta, învăţătură de la Iliescu, mai marii ţării îşi protejează jugulara şi amigdalele folosite pe post de mărgele roşii. Ca strategie, urechea reprezintă elementul de bază în ce priveşte identificarea politicienilor noştri. Astăzi, în mod eronat, se spune că avem politicieni de dreapta şi de stânga. Aiurea. Să vă povestesc, cu dreapta şi cu stânga, un episod din viaţa mea. Eram internat, la Iaşi, în spital. Intr-o dimineaţă, mă plimbam pe hol. In spatele meu, o fătucă, frumoasă rău de tot!, ştergea pe jos cu un teu uriaş. Eu mă uitam la fată. Ea se uita la mine. Si când credeam că am ajuns în al noulea cer, aud:” Tataie, ori pi dreapta, ori pi stânga” Revin la subiect. Spuneam că urechea contribuie decisiv la identificarea politicianului. Iată diverse specimene: politician într-o ureche, în două, iepurilă, muzician după tată, clăpăug, marţian, aude tot, vita Kobe, strecurătoare, pupincurist într –o ureche, sifonar cu otită etc. Nu se pune la socoteală politicianul care,intrându-i apă în urechi, sare, într-un picior, ca la şotron, ca să o evacueze. Despre urechea Corinei Martin, aia intrată în conflict cu Mohammad Murad, într-o ediţie viitoare a ziarului nostru. Până atunci, ne macină câteva întrebări. Este Mohammad un Suarez al litoralului românesc? A vrut să o muşte de ureche pe Corina sau doar i-a recomandat să meargă la un ORL-ist! Stie domnul Mohammad ce este acela un timpan şi cum se întreţine el? Ca o concluzie generală, pe litoral, în loc de turism de calitate, avem parte de un război al surzilor!
