În termeni economici, despre bani se spune că permit evaluarea bunurilor unele în raport cu altele. În timp ce bunurile pot oscila în cadrul acestor raporturi, aceştia oferă un etalon constant după care pot fi evaluaţi şi un mijloc prin intermediul căruia pot fi schimbaţi.
   Mi-am amintit de aceste calitatăţi de constanţă şi circulaţie a banilor în momentul în care vineri multinaţionala Vodafone România mi-a blocat accesul la ambele servicii de care beneficiez la un abonament plătit, în fapt mesagerie şi voce. Georg Simmel, referindu-se la Dumnezeu spunea că ,,esenţa noţiunii de Dumnezeu constă în aceea că toate diversităţile şi contradicţiile din lume se unesc într-un tot“, iar despre bani cum că ,, relativitatea lucrurilor constituie unicul element absolut, iar în privinţa aceasta banii sunt într-adevar cel mai puternic şi mai direct simbol“.
   Ei, şi având eu în minte aceşti termeni – evaluare, bun, raport, etalon, constanţă – Vodafone mai foloseşte şi noţiunea de ,,termeni cheie“ în diferite ocazii de comunicare publică , oh, voi reveni puţin şi la acest decupaj din lumea acestei multinaţionale de telefonie mobilă!, m-am întrebat de ce această chestiune?
Am fost evaluat în funcţie de suma plătită pentru serviciile sale? Dar aşa e contractul. Centrul de la Bucureşti, după cum am fost informat în aceeaşi seară de vineri, chiar de către un angajat al reprezentanţei de pe strada Stefan cel Mare, confirma, de faţă cu mine, plata integrală a abonamentului. Astfel am eliminat ipoteza că restricţionarea numărului personal de telefon nu avea legătură cu evaluarea sumei plătite.

În intervalul câtorva ore, de după amiază până după ora 20, mesajele mele nu plecau spre un destinatar iar orice apel mă trimitea automat la restricţionare pentru neplată şi la un exerciţiu digital: ,,Pentru confirmarea plăţii facturii, apăsaţi tasta 2.“  Ceea ce şi făceam imediat. Să fi fost cumva o replică, nu seismică ci una psihologică, vizând faptul că scrisesem cu o zi înainte despre limbuţia multinaţionalei Vodafone şi dispreţul său faţă de client şi încălcarea, astfel, a unei prevederi din orice contract cu un abonat privind promptitudinea şi calitatea serviciilor? În privinţa asta mersul acestei companii multinaţionale este şovăielnic. Bunele temeiuri ale prezenţei sale pe piaţa telefoniei mobile româneşti îmi par ascunse.

Am ieşit din Salonul de vară al Filialei Artiştilor Plastici constănţeni, la deschiderea căruia am fost prezent, am apăsat tasta 2. Lozincile Vodafone, scrise cu caractere mari, cu culoare roşie de-ţi luau ochii, aşa au făcut şi chinezii în timpul Marii Revoluţii Culturale, mi se perindau prin faţa ochilor, doar că acum nu mai este acelaşi consum de timp pentru că nu se umblă cu căldarea plină cu cerneală în mână şi nu se mai scrie cu pensula: ,,Dacă factura este pentru telefonul tău, ce formă urâtă de adresare şi lipsă de respect!, apasă tasta 1.“ Apăs tasta 1. Răspunsul Brigăzii capitaliste însărcinate de către multinaţională cu aprecierea faptului că ultima factură a fost achitată, m-a făcut, pe moment, să-i preţuiesc tonul vocii şi chiar să-i disting trăsăturile plate. Nu i-am văzut însă mâinile mari cu care ţinea troaca în care se scaldă. Formez un număr, era a ,,N“-a oară!, dar vocea feminină cultivată, lucioasă a automatului se face din nou auzită, menţionând că numărul este restricţionat pentru neplată. Păi să nu le îndeşi cuvintele, cocoloş în gură celor de la Brigada de Mişcare a Apelurilor Telefonice deţinătoarea Secretului Şeptelului Vodafone? Reiau procedura, sun la 0372022222, număr gratuit în reţeaua sa, dar nu pot tasta o altă cifră pentru a merge mai departe cu aflarea unui răspuns referitor la întrebarea ,,De ce îmi este restricţionat numărul de telefon când există confirmarea pălţii facturii“?, în afara celor două menţionate mai sus. Înseamnă că Vodafone a abdicat de la a stabili relaţii şi de a dialoga cu abonaţii pentru a-şi îndeplini unul dintre roluri prin serviciile sale, şi de a oferi cu precizie serviciul aşteptat? Că de prezentare şi promovare a fiecăruia dintre ele, de marcarea, pe propria-i hartă, spre a-şi face cunoscute centrele zonale, entuziasmul angajaţilor în relaţie cu utilizatorii, dorinţa de le cunoaşte acestora opinia prin sintagma ,,Suntem mereu aproape de tine, în loc de dumneavoastră, şi vrem să îţi cunoaştem părerea despre noi“, am observat că se ocupă cu cerbicie.

Am trecut apoi la termenul de ,,bun“, gândind că nu or fi fost buni banii mei şi deci popreala ar fi fost justificată dacă mi s-ar fi spus şi mie, ca să îndrept greşeala.
Apoi am crezut că vreun manager netrecut deloc prin viaţă, al Departamentului Marii Căliri a Angajaţilor, o fi gândit că îmi face mie vreun hatâr dacă mă notifică, în catalogul nechibzuiţilor de a avea o opinie sinceră, ivită la un moment dat, în legătură cu o problemă căreia se cuvine a-i da un răspuns, spre a-mi ridica restricţia de care fac vorbire. Pronunţînd acel cuvânt, ,,bun“, am privit cu ochii minţii portrelele celor din conducerea acestei multinaţionale din România, am scos din buzunar o batistă, ah!, şi nu vreau să-l citez aici pe Tagore din Confesiunea Bimalei, care vorbeşte despre fişicuri de aur, am pus-o pe un birou, trecuse o jumătate de oră şi tot nu puteam primi, prin bunăvoinţa onoratei instanţe a Centralei din Bucureşti, o deschidere a căii mele de comunicare telefonică cu restul lumii, cum se spune, am numărat fişicurile de leuţi dar mi s-a făcut semn că nu e nevoie să mai plătesc aceeaşi factură, fantoma scrupulului meu se strecurase în coştiinţa mea, chiar luptam cu ea; ce să fac, Vodafone, sunt prea sărac pentru dumneavoastră! Plătesc şi cu mărunţiş!

Comunicarea – un act individual al celui la serviciile căruia apelasem, ar fi însemnat adaptarea şi a celorlaţi indivizi, de la capătul celălalt al firului, membrii ai aceluiaşi grup la o atitudine de comunicare adecvată – era, însă, într-un singur sens: de la Constanţa la Bucureşti, iar domnul respectiv nu înţelegea ce se întâmplă. Am vrut să îi spun că poate fi vorba de un comportament de comunicare agresiv faţă de mine, un exerciţiu psihologic cu efect simbolistic prin intermediul căruia să înţeleg că relaţiile de putere cu clientul Vodafone le dictează şi că sistemele sale de prestigiu sunt consecinţe logice ale relaţiilor de putere. Ajunsesem într-un punct critic. Lui îi apărea pe calculator, cum era şi firesc, în dreptul numărului meu de telefon că nu există nicio restanţă, dar comunicarea se oprea acolo. Nu voiam să caut cu domnia sa o semnificaţie comună a ceea ce se întâmpla în fapt de seară. O comunicare formală cu această limbută multinaţională nu puteam avea nici pe banii mei.

Etapa de ,,raport“ am ars-o rapid. Mi-am dat seama că preţuirea nu este pentru VO-DA-FO-NE un produs al proceselor mentale, ci unul al interacţiunii intereslor de imagine şi profit, şi că ea, preţuirea, nu depinde de natura interacţiunii dintre indivizi şi lumea din jurul lor. Instituţia socială a schimbului nu există pentru aceasta decât într-un singur sens. Se înţelege care este acesta, atâta timp cât nu vrea să aplice principuil, legat în fapt tot de bani, pentru că de aici pornisem, potrivit căruia trebuie să oferi valoare pentru a dobândi valoare. Punct. Despre optimizarea utilităţilor, despre cum a împiedicat punerea în aplicare a unei directive a Consiliului Europei vizând reducerea tarifelor la rooming, despre noile principii sociologice ale comunicării, cum au răzbătut ele din recentul Simposion cu titlul ,,Confidenţialitatea deghizărilor în opera lui Cervantes“, vor vorbi, desigur oameni avizaţi. Despre sinposion, în accepţia vechilor greci, vom mai vorbi.

Cert este un fapt: personalizarea minciunii este o practică pe care ar trebui să şi-o ţină în propria-i troacă şi să se dezbare de ea când iese în public. Nu am nicio invidie asupra ei. Doar că atunci când mănâncă să mai lase capul în jos şi să nu creadă că poezia didactică cu care-şi întâmpină clienţii poate să-i asigure sprijinul necondiţionat al oricărui spirit sensibil la zborul cuvintelor şi al imaginaţiei în eter, atunci când îl chestionează şi-i cere să le noteze în legătură cu calitătea serviciilor, promptitudinea în răspunsul aşteptat de un client, calitatea dispozitivelor de comunicare şi achiziţionate şi service-ul lor etc. Nu am auzit, însă, nicio o întrebare legată de cum percepe Vodafone parteneriatul cu magazinele în franciză. Nici aici nu-mi curge saliva. În fond, nu cer Vodafone să meargă umăr la umăr cu preferinţele mele. Topurile, pentru mine, sunt cele venind din spaţiul muzicii. Ca să fii în topurile preferinţelor ascultătorilor, deci a celor cu care comunici în special pe o anume lungime de undă, se cheamă că ai instrumentele care-ţi vor aduce un posibil Disc de Platină.

Dar copitele Vodafone să le cureţe cine vrea! Nu mă priveşte stuctura sa de companie sau relaţiile interbancare.
Distanţele dintre abatajele de comunicare Constanţa–Bucureşti fiind foarte mari, cuprinzând doar un mănunchi de fire, m-am trezit - chiar în timpul în care încercam să aflu de ce, pentru ce sau cine, cine şi unde, un set de întrebări jurnalistic, în fond, mi se restricţionează un număr de telefon cu plata confirmată şi de către mesajul telefonic primit la puţine minute după achitarea ei – m-am trezit, spun, cu acest mesaj de la aceeaşi multinaţională, care serveşte în fiece dimineaţă la micul dejun numai pâinici calde din coşuleţe împletite din bambus tânăr: ,,Salut! Mai ai de achitat suma de... Ultima ta factură a fost emisă pe data de.... iar codul tău de abonat este... O zi frumoasă!“ Ca să vezi! A fost ultimul mesaj după ce, flămândă, Vodafone mă anunţa să o anunţ când plătesc factura, mă întreba, clefăind, dacă vreau să ştiu cât mai am de plătit deşi eu achit mereu până la ultimul bănuţ. Domnul de la reprezentanţă citeşte şi el mesajul, dă a nedumerire din cap. Era ora 19.22 a zilei de ieri. Nu ştiam dacă administartorul cantinei din gospodăria individuală a Vodafone a închis şi dacă a apucat să mai spună cuiva de prin preajmă: ,,Plecaţi repede de aici, noi nu-i primim pe cei cu păreri individuale!“
Despre etalon şi constanţă, ca să rotunjim totul, voi mai avea prilej să gândesc. Am plecat de la reprezentanţă la terminarea programului cu aceleaşi întrebări cu care venisem. Opacitatea celor de la Departamentul Plăţi era mai groasă decât talpa oricărui măgar care ştie jocul de-a v-aţi ascuns.
Spada murdară a limbutei multinaţionale Vodafone fusese scoasă din teacă.