Pentru că (şi) acest incident naval, catalogat de normele internaţionale, de navigaţie şi portuare, ca fiind din categoria „minor, uşor spre mediu”, în care a fost implicat, la sfârştul săptămânii trecute, velierul, sub pavilion german, „Laura”, s-a transformat într-o telenovelă, cu conotaţii politice (în contextul bătăliei dintre Primărie şi Ministerul Transporturilor, condus de un liberal, pentru Portul Constanţa!), am încercat să lămurim definitiv lucrurile, apelând la cea mai neutră instituţie: Agenţia Română pentru Salvarea Vieţii pe Mare (ARSVOM), fostul Grup de Salvare Maitimă (GSM). Am ales această instituţie tocmai pentru „neutralitatea” sa, adică autonomia în raport cu celelalte entităţi administrative şi de execuţie, direct implicate: Autoritatea Navală Română (ANR), Căpitănia Zonală a Portului Constanţa şi Primăria, care are în patrimoniu administrativ Portul Turistic „Tomis”, în exteriorul proxim al căruia s-a desfăşurat toată tărăşenia. Faţă de toate cele comunicate până în acest moment, oficial sau nu, de către sau, respectiv, din interiorul instituţiilor enumerate (de precizat că Administraţia Porturilor Maritime Constanţa – APMC nu a avut nici un fel de implicare în acest caz, neavând competenţe, în raport cu datele acestuia!), directorul ARSVOM, Daniel Manole, ne-a declarat următoarele, telefonic şi ÎN EXCLUSIVITATE:


ARSVOM a fost alertat de Serviciul Port Control, al Căpităniei, care fusese anunţat, prin 112, de către... bucătăreasa de la „On Plonge”!


„Neamţul nu numai că n-a emis SOS – ul „Mayday”, dar n-a avut nici un motiv să o facă, la condiţiile de navigaţie absolut normale (mare şi stare ambarcaţiune) în care se afla până în momentul ieşirii, voluntare!, chiar dacă a beneficiat şi de sfatul reprezentanţilor Căpităniei (nicidecum de o impunere din partea acestora!), din Portul Comercial, în care intrase din greşeală! Toate manevrele de voltă le-a efectuat, practic, la adăpostul Digului Nordic, de Larg, ieşind bine – mersi din Portul Vechi şi îndreptîndu-se spre Portul de Agrement, afla la 10 – 15 minute de navigaţie. Atunci au început problemele. Ceea ce este sigur este că i s-a oprit motorul, dintr-o cauză tehnică sau de manevrare greştă, care urmează a fi stabilită de către investigatori. La fel de cert este că avea rezervorul aproape plin (ceea ce exclude „pana de combustibil”). Dar... nu la fel de plină mai era şi sticla de Whisky găsită în cabină, chiar în locaşul pentru cafea, de lângă timonă!.... Ceea ce nu mai exclude, de această dată, anumite explicaţii, legate de panica şi, mai ales, atitudinea, să-i zicem... „necooperantă”, avută, din momentul opririi motorului, de către neamţ! Nici acum nu s-a emis SOS, sub niciua dintre formele care-i stăteau la îndemână, cea mai simplă fiind aceea de a... apăsa un buton al staţiei radio, care ar fi emis automat semnalul!
No0roc cu... bucătăreasa turcoaică, de la Restaurantul „On Plonge”!

 

Norocul său a fost că o... bucătăreasă, de etnie turcă sau tătară, după nume, care privea naufragiul de la ferestrele Restaurantului „On Plonge”, a sunat la 112, pornindu-se astfel (re)alertarea autorităţilor. În mai puţin de zece minute, din momentul în care au fost anunţaţi de către Serviciul Port Control, al Căpităniei, cei de la ARSVOM au ajuns, cu nava care este pregătită permanent pentru intervenţie, chiar în Portul „Tomis”, la locul naufragiului. S-a încercat, în zadar, a i se explica neamţului (care înţelegea foarte bine limba engleză, chiar dacă avea greutăţi de exprimare, poate din cauzele enumerate mai sus, panică şi... celelalte) că-şi pune viaţa în pericol, dacă refuză părăsirea navei, şi că ceea ce cerea el, cu insistenţă, nu era posibil: barca nu putea fi trasă dintre stabilopozi şi dusă în port, pe mare, lucru dovedit şi de faptul că a fost, în final, nevoie de a fi ridicată la sol cu o... macara.


Salvat aproape...cu forţa


Noroc că un particular, care, în barca sa, însoţise, din portul „Tomis”, şalupa de intervenţie, mai hotărăt şi mai ... solid fiind, l-a luat aproape pe sus, pe recalcitrantul neamţ, salvându-i, poate, viaţa, în condiţiile în care vântul se înteţea, valurile buşind din ce în ce mai tare nava, deja avariată serios, de stabilopozi! Aici trebuie făcută o importantă precizare, pe care toţi cei care „au plutit”, la viaţa lor, o cunosc: spre deosebire de cele terestre (în caz de accidente, inundaţii, incendii sau alte nenorociri) legile internaţionale „ale mării” nu-i permit salvatorului, chiar în condiţiile emiterii SOS – ului!, să-l... oblige pe cel în pericol să părăsească nava! Excepţie fac situaţiile în care sunt puse, prin comportamentul respectivului, în pericol vieţile unor terţi sau ale salvatorilor înşişi, ori siguranţa navigaţiei sau a portului.

Îi era frică că-i confiscă barca!


Încheiem cu motivul refuzului părăsirii navei, invocat, în mod constant, clar şi răspicat chiar, de către neamţ, în engleza lui stricată: îi era frică că ori îi va fi lăsată nava să se scufunde, ori că-i va fi confiscată, de către salvatori. De aceea nici n-a emis SOS! Nici măcar atunci când a ajuns „cocoţat în corcoduş”, printre stabilopozi!...