Scrisoare către prietenul meu Vlad Perifan

După moartea lui Gyuri Pascu, în timp ce stăteam cu ochii lipiți de cer, ca să nu plâng de ciudă, căci eu întotdeauna plâng de ciudă când pierd pe cineva drag mie, m-am gândit la tine. Mi-am adus aminte de noaptea de coșmar în care, năvălind peste tine, marea ți-a luat aproape totul, și cine știe ce s-ar mai fi întâmplat, dacă nu aveai prezența de spirit să-ți ții copiii și soția la piept...Singur în fața mării dezlănțuite!

Uneori, în timpul concertelor găzduite cu generozitate de localul tău, aveam impresia că Gyuri s-a inspirat din acea noapte furtunoasă. Muzica sa era de un dramatism ieșit din comun. Până la un punct, ca viața ta, a lui, a mea...

Altul, după un asemenea dezastru, ar fi abandonat locul și ar fi plecat unde ar fi văzut cu ochii, departe de mare și de furtuni. Dând dovadă de un curaj nebun, ai rămas pe loc și ai continuat să dormi în pat cu marea! Ca să o îmblânzești definitiv și să o câștigi de partea ta, chiar dacă este atât de capricioasă, l-ai adus pe Gyuri Pascu să-i cânte. La început, doar ei, ca să-i dai jertfa cerută. După un timp, la restaurantul Între ape, și nouă, prietenilor tăi...

Cât timp a cântat Gyuri Pascu la tine, nu am văzut nicăieri o mare mai frumoasă și mai prietenoasă ca a ta! Drept dovadă, nici o altă furtună nu te-a mai călcat, cum se spune... Alături de el, am trăit seri minunate, de neuitat, am cântat, rememorând tinerețea, am dansat și ne-am bucurat de viață. Culmea, de viața ponosită de care ne plângeam până la întâlnirea cu el!

Ne obișnuisem să facem drumul până la Azur- Între ape, între cele două Eforii, ca să-l ascultăm pe Gyuri cântând. În pauze, ieșeam afară, pe terasă, ca să admirăm marea. Îmblânzită de chitara și vocea lui Gyuri, stătea tolănită până la linia orizontului, sugerând o altă lume dincolo de ea. Poate chiar lumea unde a plecat Gyuri, suflet de copil...

Erau momente unicat. De multe ori, de foarte multe ori, am vrut să-ți mulțumesc că ai făcut din localul tău un popas dedicat muzicii și poeziei, că i-ai adus, printre atâția cântăreți, pe Gyuri și Leo, doi artiști inegalabili. Câtă bucurie aducea sunetul muzicii Între ape !

După ce am aflat de moartea lui Gyuri, cu care nu am avut o relație specială, dar l-am admirat ca artist, m-am gândit de două ori la tine. Am comparat dispariția lui cu furtuna din viața ta. Acum, Gyuri a intrat în istoria locului ca fiind cântărețul dintre ape.

Tu ai privilegiul ca, în nopțile târzii care vor urma, să-l auzi pe Gyuri Pascu cântând, undeva, nu prea departe de tine, în largul mării. Știu că ai să-l auzi la urechea ta șoptind versuri pe care noi o să le deslușim mai târziu...