Un teatru nou pentru copii și tineret! Ce poate fi mai util și mai frumos? De foarte mult timp, la Constanța, nu a mai tăiat nimeni o panglică la inaugurarea unui obiectiv economic și, mai ales, cultural! Fac trimitere la un obiectiv serios. Alții sunt mai iuți de panglică! Umblă cu foarfeca la ei și, cum au parcurs 15 km de autostradă, gata, harșt!, cu mâna întinsă la premiere!

Spectacolele pentru copii le găzduiește tot Pazvante Chiorul, indiferent de locație! L-am văzut bine la față cu ocazia organizării unui spectacol omagial. Pe unde trece el, se simte pregnant mirosul de mucegai...Ăsta e nemuritor și nu mai vrea să plece!

În urmă cu 50 de ani, mergeam cu școala la tot felul de spectacole. Când m-am mai mărit, începuse să-mi placă opereta. Și asta datorită profesorilor noștri, care ne duceau, în fiecare duminică, la matineu, să vizionăm integral toate reprezentațiile unei stagiuni. În această conjunctură, contribuția cadrelor didactice la educarea, aș spune șlefuirea, și culturalizarea noastră a fost mai mult decât benefică. Îmi aduc aminte că la un spectacol, în pauză fiind, am văzut un pian după niște draperii. M-am apropiat de el cu sfială și am atins ușor clapele...Am trăit o senzație unică, copil fiind, greu de descris în cuvinte, dar pe care o simt și astăzi, când aud pe cineva cântând la pian. Într-o seară, fiind cu tatăl meu la Casa Armatei, am rămas mut de uimire când l-am văzut că se așează la pian și începe să cânte o melodie celebră! Tatăl meu, ofițer de carieră, un dur, dar pe care pianul îl topea cu fiecare notă muzicală!

Un teatru pentru copii și tineret. Acesta este visul unor oameni care au redus substanțial distanța dintre prezent și viitor. Din păcate, inițiativele constructive sunt temporizate, uneori blocate din fașă! Se duce o propagandă ostilă împotriva celor care avansează astfel de propuneri!

Un teatru nou la Constanța? Cineva strâmbă din nas…”O bâlciotecă!”, zice el, schimonosindu-și fața, ca orice șmecher simandicos și cu profilul unui chiabur excentric...Căutatorul de noduri în papură își schimbă din mers repertoriul de întrebări. Devine brusc exigent! Ba chiar veninos! În principiu, e împotriva locației, dar, mai mult decât atât el are ce are de împărțit cu șefii! Nu le are el cu teatrul! Le are cu potopul. După el, potopul!

O întrebare șopârlă de-a lui suna cam așa: “De ce aici?” Se caută noduri în papură celor care amar de ani de zile încearcă să înalțe un teatru pentru copii și tineret! Legenda Meșterului Manole e nimic pe lângă suferința celor implicați, care, se încăpățânează să construiască într-un oraș în care mai mult se demolează!

“De ce aici?”, “De ce în curtea Complexului Muzeal de Științe ale Naturii?” Vorbește de parcă pe locul rezervat teatrului ar funcționa o centrală după modelul celei de la Cernobîl! Aici au oamenii terenul lor și nu văd de ce ar cumpăra altul în altă parte! Pe urmă, foarte important, noua construcție este implementată într-un spațiu care se armonizează perfect cu celelalte obiective.

Degeaba îi explici cârcotașului răzbunător că nu putem construi teatrul ăsta la Făurei, chiar dacă este nod de cale ferată! Unii, transformați în copoi, adulmecă și reiau refrenul lor preferat: “Dar de ce aici?” Nu cumva e cineva în locul altuia? Nu se poate să nu existe o șmecherie la mijloc! Și, la adăpostul democrației lipsite de cei șapte ani de acasă, aruncă cu noroi în cei care vor să completeze zestrea instituțiilor care ar putea conlucra eficient în formula unui Parc de agrement.

Dar întreb. Este în măsură Valentin Coman, căci despre el este vorba, să-i tragă de urechi pe Mihai Lupu, Adrian Bîlbă și Lică Gherghilescu, care și-au dat mâna pentru ca teatrul mult visat să devină realitate!? Taman pe maestrul Gherghilescu și-a găsit tovarășul Coman să-l ia la refec! Curios, până mai ieri, îl diviniza pe președintele CJ Constanța, Mihai Lupu! Coman întreabă obsesiv: “De ce aici?” Dar poate că este momentul să schimbe registrul epic cu o întrebare de genul: “Dar PSD?” Pe scurt, PSD ce a făcut pentru ca, scuzați cacofonia, construcția teatrului să nu mai fie amânată la infinit? În condițiile în care a avut de partea sa conducerea Consiliului Județean Constanța, un director performant, Adrian Bîlbă, sprijin financiar etc.

Urcați pe un morman de deșeuri, cei care ieri tăiau și spânzurau s-au transformat în moraliștii lui pește prăjit! Tovarășul Coman ne ține în fiecare zi pe micul ecran lecții de morală și etică! Domnia sa este cel mai cinstit cu putință! Noi, ăștialalți, suntem niște milogi care ne mulțumim și cu o felie de parizer. Ca să ne convingă, și-a rupt, zice el, toate contractele de publicitate! Dacă le-a avut vreodată! Zice că a devenit incomod! Pentru cine? Pentru mine? Eu, dacă am de-a face cu unul care nu mă respectă, îl îndepărtez ca pe un gunoi! Ați auzit de circuitul gunoiului în natură?

O observație colegială. Păcat că un post modern de televiziune, precum LTV, s-a transformat în portavocea personală a lui Coman! Știți care este următoarea lui întrebare? Citez: “De ce în România?” Chiar așa! Cum își “permit’ unii să mai construiască și teatre în România! Precum cei trei! Care au gândit un proiect atât de frumos, pentru bucuria și educația copiilor și tinerilor constănțeni!