De grija națiunii, sunt politicieni care nu dorm noaptea. Au insomnii din cauza nivelului nostru de trai. Îi macină propria conștiință. Din cauza remușcărilor, își mușcă degetele sau și le prind la menghină.

Când țara se duce de râpă, politicianul, cuprins de chinurile facerii, este gata de orice jertfă sau sacrificiu suprem. Totul e să nu-i iei de la gură.

Ca reprezentant al poporului, politicianul consideră că traiul lui îndestulat este suficient. Nu noi, amărăștenii, suntem cei care am acceptat să trăim prin reprezentanți?

Când îi este bine politicianului, prin simpatie, ne este și nouă la fel. Sigur, sunt câteva diferențe evidente. De pildă, noi mestecăm în gol, iar ei cu gura plină.

Politicianul a suferit mult în copilărie. Fie a fost bătut cu cureaua de la ceas, fie a fost crescut pe un scăunel, ca să nu piardă contactul cu podeaua.

Toți aleșii noștri sunt mistuiți de chinurile politichiei. La suprafață, cu perversitate, mimează îngrijorarea față de viitorul națiunii. În realitate, li se rupe.

În chinurile poolitichiei, alesului nostru îi pică de minune rolul de lup moralist. De pe această poziție, vorbește cu gura plină de haleală despre scumpirea alimentelor de bază și consecințele acestei măsuri.

Cu câteva excepții, toți politicienii pleznesc de bunăstare și sănătate. Cu alte cuvinte, cu cât se chinuiesc mai mult cu atât iau proporții!

Politicianul moare de grija zilei noastre de mâine. Agonisește pentru el și se îngrijorează pentru noi. Ăsta-i algoritmul cere-i pică lui bine.

Ca să-și vadă sacii în căruță, politicianul se face frate și cu dracul! Ăla de l-a bătut la fundul gol cu cureaua de la ceas.

Din acest punct de vedere, biografiile unor politicieni sunt mai mult decât palpitante. Țipetele pe care le auzim în Parlament se datorează efectelor generate de chinurile politichiei. E ca și cum domnii politicieni și-ar fi prins podoabele la ușă.

Dragostea politicianului față de cetățean se măsoară în indiferență. Pe alegător, zic ei, trebuie să-l săruți numai în somn, cu o zi înainte de alegeri, și, eventual, să-i dai câteva indicații. După aceea, nu-i așa?, poți să-l tratezi cu fundul!

Unii se schimonosesc de durere. Suportă cu greu chinurile politichiei. Mă refer la domnii guvernanți, care s-au învățat să ne dea cu o mână și să ne ia cu două. Când dau, evident, nu dau de la ei! Am ajuns victimele chinurilor lor! Dumnealor sunt niște oameni chinuiți! Curg zdrențele după ei.

Apropo, a venit sezonul zdrențelor. În perspectiva alegerilor, sunt din nou la modă pantalonii rupți în fund, fie ei și cârpiți peste sigla Armani. Profitorii de putere exersează la greu mimica omului oropsit de soartă și necăjit. Tot mai mult sunt măcinați de chinurile politichiei cei care râvnesc la un nou mandat. 

Chinurile politichiei sunt valorificate ca material de propagandă. Votați un biet candidat chinuit! Au început deja să stoarcă lacrimi electoratului. Se zvârcolesc ca apucații de spasme. Din cauza chinurilor prin care trec, dau în mintea copiilor.

Cică nu au habar de aranjamentele politice din spatele lor! Se prea poate ca domnii în cauză să-și fi pierdut memoria după ce au fost bătuți în cap cu cureaua de la ceas!