Ce am simțit acolo nu am simțit nicăieri. Niște preoți cu voci de îngeri și cu mult har. Se fac slujbe de suflet, scoțând în evidență dragostea preoților față de enoriașii năpăstuiți de necazuri. Este un loc aparte, induce o stare de bine, din toate punctele de vedere. Eu, sincer, n-aș mai fi plecat de acolo. Îți regăsești liniștea și echilibrul. Doar e Casa Domnului. O parte din raiul lui Dumnezeu. Parohia TOPRAISAR din Arhiepiscopia Tomisului are hamul „Sf.Arhangheli Mihail și Gavril”.
Parohia este pentru mulți o parte din Raiul lui Dumnezeu. Sărutări dreapta Sf. Părinți și mulțumiri pentru tot. Părintele VIOREL POPA este un om cu har și bun la suflet. Biserica are un Duh bun. Practic, dăruirea și iubirea cu care slujesc lui Dumnezeu și oamenilor a ridicat nivelul de vibrare a acestei biserici. Este un loc unde sufletul zboară alături de îngeri.
Frații Viorel și Mihai Popa impresionează pe toți. E ceva ce nu se poate descrie în cuvinte. Recunosc că-n timpul slujbei mi s-a făcut pielea de găină. Și nu eram singurul. Ascultam cu toții cu multă pioșenie. Simplitatea locului impresionează. Viorel nu este numai preot, ci și duhovnic vizionar. Rugăciunile ne-au fost de folos. Mai ales în ziua de astăzi când lipsa de cultură e un handicap care moare.
Rupeți-vă din timpul diurn pentru a ajunge aici. N-o să regretați. La final, dacă doriți, urmați îndemnul părinților de aici și dați un ocol pe la bucătărie pentru a gusta o excelentă ciorbă de perișoare, o friptură cu orez și un papanaș. Iar dacă aveți, puteți ciocni și un pahar de vin dumnezeiesc. Așa fac majoritatea pelerinilor, din rândul cărora am făcut pentru o clipă și eu parte. Doamne ajută!
S-a spovedit,
POMPILIU COMȘA
Cândva, cineva îmi povestea de un preot din Constanța, preot cu mare har, în fața căruia s-a spovedit și nu doar o dată. Nu cred că i-am reținut numele la vremea respectivă, dar știu sigur că imediat după ce vorbisem la telefon cu acea cunoștință, am căutat pe facebook pagina lui, mi-am notat nr. de telefon și am trecut mai departe, nefăcând efortul de a și reține.
După un timp, făcându-mi ordine în agenda telefonică, pentru a putea transfera totul curat într-un nou telefon, am dat de acest nr. Desigur, mi-am adus aminte vag de discuția avută cu persoana respectivă din trecut și am considerat că trebuie să-l șterg, nefiind important, ceea ce am și făcut.
Anul acesta - după aproximativ 5-7 ani de la discuția cu cunoștința mea, în vară, am plecat într-o excursie la munte. Am cunoscut o femeie din Brăila care, din una-n alta, a-nceput să-mi povestească de acest preot din Constanța (același de care aflasem în urmă cu 5 ani și de care mi-am adus aminte ca prin vis) care cunoaște viața fiecăruia numai cât îl vede. Numele lui? Viorel Popa. Am întrebat cum procedează și am devenit ceva mai atentă la detalii.
Astfel, după doar 3 luni, am ajuns la Topraisar în mod premeditat, hotărâtă să ajung în fața acestui preot, să văd ”ce-i poate pielea” - în expresie mai neacademică, gândită de sceptica de mine. Nu doar că sâmbătă, pe data de 30.092023, am asistat la slujba Sfântului Maslu, care a fost desăvârșită, dar am intrat în cămăruța acestui preot și am stat circa 30 secunde. Am plecat de la el zguduită, fiindcă pe lângă faptul că mi-a răspuns foarte clar la ”problema” mea - cu totul închipuită, am rămas atât de profund emoționată, că am plâns două zile.
În Biserica de la Topraisar nu aveai loc să arunci un pai, stăteam ca sardelele, iar peste toți, preotul Viorel Popa cânta din Sfânta Evanghelie atât de sublim, că instantaneu, multora dintre noi ni s-au umplut ochii de lacrimi. Eu așa credință nu am mai întâlnit nicăieri în altă parte. Sau poate nu am perceput-o eu așa cum am perceput-o aici.
Și sincer?
După ce am plecat de acolo, mi-a fost rușine.
Rușine de mine.
Mi-a fost rușine de necredința mea sau de... puțina mea credință, de superficialitatea de care dau dovadă în prezent, dar mai ales de necredința mea din trecut, când ajungeam la biserică o dată sau de 2 ori pe an și stăteam atât cât să aprind o lumânare și să ies repede. Doamne! Rușinos! Teribil de nedemn.
Oamenii ăștia nu sunt oameni, sunt SUPRAOAMENI, sunt veniți direct din cer. Oamenii ăștia au coborât pe pământ cu o bucată de Rai în ei, bucată pe care au grijă s-o împartă cu noi, cei nevolnici. Cum să facem să avem ”pacea duhului”, așa cum spunea tânărul nostru preot Viorel Popa?
Incredibil loc, incredibilă locație! Desăvârșită, minunată!
Duceți-vă, fraților, nu mai stați în cumpănă dacă să ajungeți sau nu. Plecați! Urcați-vă în mașină, în tren, în ce aveți și mergeți la Topraisar. Dacă ajungeți acolo, înseamnă că Dumnezeu a vrut asta și nu degeaba. Are El un motiv pentru care vă trimite la părintele VIOREL.
Pentru că nimic nu e întâmplător.
Fiți binecuvântați! Dumnezeu să-l binecuvânteze pe acest preot MINUNAT și pe toți cei care sunt cu dragoste în jurul lui. Amin!