PREMIERĂ ÎN JUSTIȚIE: drama unui specialist tulcean(911)

Continuă să apară mărturii cutremurătoare despre tratamentele inumane la care au fost supuși românii în numele combaterii pandemiei de coronavirus.

De data aceasta, vă prezentăm cazul inginerului Laurențiu-Daniel Rușinoiu, directorul șantierului Naval Vard Tulcea, ținut abuziv în carantină timp de două săptămâni în martie-aprilie 2020, când a fost nevoit să se întoarcă din Italia în România, din motive de serviciu, chiar dacă era complet asimptomatic, iar testul anti-COVID i-a ieșit negativ (după cum avea să afle mult mai târziu, abia în instanță).

Vorbim chiar despre o premieră în justiție: cel dintâi dosar în care statul român este obligat la plată de daune morale pentru tratamentul degradant la care și-a supus un cetățean în carantina instituită în starea de urgență sub pretextul combaterii COVID-19.

La finalul anului trecut, judecatoarele Elena Avrigeanu, Madalina-Gabriela Rădulescu și Liliana Ion-Chiriță de la Curtea de Apel București au dispus ca statul român și Direcția de Sănătate Publică Brăila, in solidar, sa-i plateasca lui Rusinoiu despagubiri morale de 15.000 de lei pentru cele mai mult de 14 zile in care inginerul a fost tinut in carantina in perioada 20 martie – 3 aprilie 2020, dupa cum urmeaza: 10.000 lei pentru restrangerea libertatii in mod nelegal prin masura carantinei; 5.000 lei pentru modalitatea de punere in executare a masurii carantinei in intervalul de mai sus.

Altfel spus: despăgubirile sunt atât pentru carantina în sine, cât și prin felul inuman în care șeful de șantier naval a fost tratat în acele două săptămâni, după cum el însuși a relatat în fața judecătorilor. Hotararea Curtii de Apel Bucuresti nu este definitiva, putand fi atacata cu recurs la ICCJ. Daunele solicitate de reclamant erau de 250.000 lei. Totodata, precizam ca Laurentiu Rusinoiu este reprezentat de catre avocata Silvia Uscov

In prima instanta, in 4 iunie 2021 (deci cand Romania inca era apasata de restrictiile starii de alerta), judecatoarea Cristiana Mocanu, fosta Morcov de la Tribunalul Bucuresti, i-a respins complet lui Rusinoiu actiunea – atat pe fond (impotriva DSP Braila), cat si pe procedura (impotriva statului roman, chipurile ca persoana fara calitate procesuala pasiva). Judecatoarea Mocanu de la Tribunalul Bucuresti nu s-a lasat impresionata de calvarul la care a fost supus Laurentiu Rusinoiu in hotelul in care a fost carantinat la intoarcerea din Italia – situatie confirmata atat de catre alta persoana carantinata in acelasi hotel, cat si, partial, de catre agentia de turism cu care autoritatile au colaborat pentru carantinarea muncitorilor intorsi din strainatate.

In Hotelul Flora din statiunea Lacu Sarat (judetul Braila), directorul santierului naval a fost tinut incuiat in camera pe toata durata carantinei (fapt confirmat de catre agentia de turism). Paranoia pandemiei facea ca personalul care se ocupa de muncitorii carantinati sa le lase acestora mancarea in fata usii, chiar pe mocheta de pe podea.

Abia dupa ce Rusinoiu a protestat impotriva acestei masuri degradante, conducerea hotelului a catadicsit sa-i lase mancarea pe un suport, tot in fata usii. Nu acelasi lucru s-a intamplat insa cu celelalte persoane carantinate, care au continuat sa primeasca mancarea direct pe podea, dupa cum a relatat sub juramant martorul propus de reclamant, care a confirmat intreaga situatie expusa de Rusinoiu.

Toate acestea l-au facut pe directorul Santierului Naval Tulcea sa se simta efectiv ca un puscarias. Singura diferenta este ca Daniel Rusinoiu era supus tratamentului mentionat „fara a fi comis o fapta penala si fara sa existe o hotarare de condamnare”, conform propriilor spuse.

Si nici macar nu i-a fost prezentat rezultatul testului anti-COVID care i-a fost facut, a adaugat inginerul, precizand ca a aflat acest rezultat abia la Tribunalul Bucuresti, dupa ce DSP Braila l-a depus la dosar. Bineinteles ca autoritatile l-au tratat cu spatele, raspunzandu-i, cu mult dupa incheierea carantinei, ca l-au tratat perfect legal.

Citiți și vorba noasră, cruciți-vă: „Situatia de fapt si rezumatul sentintei civile pronuntate de Tribunalul Bucuresti Incepand cu 01.01.2018, sunt angajat la Vard Tulcea, fiind responsabil cu administrarea santierului naval. Ulterior, la data de 01.07.2019, am fost detasat ca Director de Productie in Santierul Ancona-Fincantieri din Italia, unde ma aflam la momentul escaladarii situatiei epidemiologice din luna martie 2020.

Avand in vedere raspandirea rapida a noului coronavirus SARS-CoV-2 din regiunea Wuhan, Republica Democrata China, inclusiv pe continentul european, statele care s-au confruntat cu un numar crescand de cazuri, precum Italia, au luat masuri specifice pentru prevenirea si stoparea raspandirii virusului. In acest context, activitatea in toate santierele Fincantieri din Italia a fost suspendata.In paralel, in Romania primul caz de infectie confirmat a fost inregistrat in data de 26 februarie 2020, in urmatoarele 12 zile fiind confirmate cate 1-2 cazuri zilnic.

Incepand cu data de 10 martie trendul ascendent s-a accelerat, in perioada 10 – 16 martie fiind confirmate in medie aproximativ 30 de cazuri. Astfel, presedintele a instituit, incepand cu 16 martie 2020 starea de urgenta pe teritoriul Romaniei prin Decretul prezidential nr.195/2020, masura confirmata ulterior si de Parlament. Prin Ordonanta militara nr. 1/2020 privind unele masuri de prima urgenta care privesc aglomerarile de persoane si circulatia transfrontaliera a unor bunuri a fost prelungita masura suspendarii zborurilor dinspre si catre Italia pentru inca 14 zile. Initial, anterior declararii starii de urgenta, suspendarea zborurilor din Romania catre Italia si din Italia catre Romania a fost decisa de catre Comitetul National pentru Situatii de Urgenta. Tinand cont de anularea oricaror posibilitati de calatorie intre Italia si Romania, decizia Fincatieri a fost sa inchirieze un charter apartinand companiei de transport aerian Tarom si sa repatrieze toti angajatii Santierului Vard Tulcea / Braila care se aflau pe teritoriul Italiei (115 persoane), cu respectarea tuturor conditiilor de siguranta instituite prin actele normative recente. Conducerea companiei la care am fost detasat, dar si conducerea angajatorului din Romania mi-au sugerat sa fac acelasi lucru, fiind neclar cand se poate relua activitatea in Ancona.Astfel, repatrierea a avut loc pe data de 19.03.2020 seara, subsemnatul fiind plasat in carantina in Hotelul Flora din statiunea Lacu Sarat, jud. Braila, incepand cu data de 20.03.2020 (dupa ora 12 in noaptea dintre 19 si 20.03.2020). De asemenea, s-au luat masuri de siguranta si preventie si pe durata transportului nostru de la aeroport la locul de carantina. Mentionez faptul ca nu toate persoanele cu care am calatorit in charter au fost plasate in carantina la Hotelul Flora, unii dintre ei, care domiciliau pe raza jud. Tulcea, fiind plasati in carantina pe raza acelui judet.

Subliniez un aspect important de luat in considerare, respectiv faptul ca am precizat ca am posibilitatea sa ma auto-izolez separat de familie sau alte persoane, intr-o alta locuinta proprie din Braila, suportand toate costurile aferente, dar acest lucru nu a fost luat in considerare. Mentionez ca anterior plasarii in carantina, nu am fost testat pentru a identifica daca sunt purtator al noului virus, iar pe tot parcursul plasarii in carantina nu am beneficiat de niciun fel de asistenta medicala, in sensul ca nu ni s-au masurat parametrii biologici sau realizate analize medicale. Conform Ordinului nr. 414/2020, in forma aplicabila la momentul carantinarii, reprezentantii statului roman erau obligati sa recolteze probe biologice pentru un prim test. Acest prim test, obligatoriu conform legii, nu a fost realizat. In perioada 20.03.2020 – 03.04.2020 ora 12:00, deci peste termenul de 14 zile, am fost sub efectul masurii carantinei institutionalizate, fiind considerat o persoana asimptomatica venita dintr-o zona afectata (rosie), conform Ordinului Ministrului Sanatatii nr. 414/2020. Am fost plasat intr-o camera single de aproximativ doar 10 m.p. din cadrul hotelului Flora, fiind inchis din primul moment cu cheia pe dinafara, desi in hotel nu stiu a fi existat personal si nici alte persoane cu care puteam intra in contact, iar jandarmii asigurau paza hotelului pentru ca noi nu sa nu parasim locul de carantina. Mentionez faptul ca cei plasati in carantina pe raza jud. Tulcea nu au fost inchisi cu cheia in camerele de carantina, avand doar obligatia de a nu le parasi. Hrana ne-a fost adusa de 3 ori pe zi si procedura era urmatoarea: se batea puternic in usa pentru a veni in dreptul ei, ni se ordona sa nu atingem usa nici macar pe dinauntru, era deschisa usa cu cheia si apoi se apasa pe clanta pentru a se deschide larg usa tot de catre cel care livra mancarea. Acesta se indeparta pentru a prelua noi mancarea, apoi ne indepartam de usa si aceasta se incuia in urma noastra. In primele doua zile, mancarea o luam de pe jos, de acolo unde noi toti am calcat cu incaltamintea potential infectata. Ulterior, pentru ca am explicat ca nu este igienic si am solicitat in mod expres, doar mie, singurul din hotel, mi s-a adus o masuta la usa de pe care sa imi preiau mancarea. Pentru ceilalti procedura aplicata a fost in continuare cea descrisa mai sus”

În opinia unui jurnalist de investigație cu vechime de peste patru decenii în domeniu,, nu statul/bugtul , adică noi, trebui să plătim, ci Arahat , Cîțu și Baciu ; ticalosii aia imputiti care vroiau sa infometeze populatia si sa nu lase oamenii sa mearga la lucru daca nu se lasa ințepatzi cu terapia genetica numita "vaccin".

Statul trebuie să se intoarcă in regres contra tuturor psihopaților care au dat aceste măsuri și să pună sechestru pe banii lor pentru a plăti daune tuturor celor care caștigă in tribunal. Desigur, toată societatea a fost plină de psihopați influensări care ar trebui puși la plată deși e mai greu de dovedit răspunderea penală fără semnătură . Ei insă intră la instigare la negarea drepturilor. Punct de punct.