Să ne amintim de … GRIGORE KIAZIM(724)
S-a născut într-o zi friguroasă de iarnă, 12 februarie 1913 în localitatea Măcin. Este primul fiu al unei familii etnic-mixte; mama, Grigore Maria și tatăl Cheazim Beizat. La 7 ani primește cadou de la părinții săi o mandolină, instrument pe care-l va îndrăgi până la sfârșitul vieții.
Anul 1937 reprezintă anul decisiv pentru poziția artistului în folclorul românesc: se prezintă la comisia artistică a Radiodifuziunii Române, pentru susținerea examenului de colaborator al acestei instituții.
În perioada de activitate, Grigore Kiazim a cântat sub bagheta unor renumiți dirijori. Activează ca redactor muzical în cadrul redacției de folclor după care se dedică creației instrumentale. Primele înregistrări le realizează cu acompaniamentul chitaristului Mișu Brânzeanu.
A avut ocazia unică de a cânta alături de orchestra simfonică a Radiodifuziunii Române, dirijată de renumitul Carlos Luigi Cilario, în opera “Serbări Române”. De remarcat că în familie au cântat numai frații artistului și unul dintre fii.
Aurel Bîbeanu în revista “Doina”-1992 scria; ”Pe neașteptate, într-o zi de la începutul lunii iunie 1989, strunele inimii generoase a maestrului, s-au întrerupt, iar glasul mandolinei și a celorlalte instrumente fermecate a tăcut. Atunci sufletele ni s-au umplut de durere și plumb.”
Pleca dintre noi un mare artist. Un solist instrumental, multe din cântecele sale având nuanțe greco-macedonene. Allah rahmet eylesin!
Talentul l-au moștenit toți urmașii săi, iar dintre moștenitori, cel mai tânăr are și voce cu care ne cântă și ne incită. Foarte talentat era și fratele său, Relu Kiazim. Grigore a fost un om deosebit, un talent înnăscut, un om de onoare! Iubea Dobrogea cu pasiune. Și dobrogenii l-au iubit enorm.
