SĂ DAU ORICUI CE-MI CERE

 

Să dau oricui ce-mi cere, chiar dacă darul meu
îl va sluji să-mi facă urcuşul şi mai greu.

Să dau toiag acelui ce merge şchiopătând,
chiar dac-o să-l întoarcă a mă lovi curând.

Să-ntind frânghia celui căzut în groapa grea,
chiar dacă el pe urmă lega-mi-va mâna-n ea.

Să-i fac un loc la mine de-aproapelui pribeag,
chiar dacă el, din casă, m-aruncă peste prag.

Să-i dau din pâine-oricărui mi-o va cerşi mereu,
chiar dacă mi-ar plăti-o cu plânsul cel mai greu.

Să dau… şi să nu-i judec ce fac cu tot ce-mi iau,
s-ascult numai de Tine: cui cere, eu să-i dau.

Căci Tu plăti-vei, Doamne, şi celui care-a dat,
şi celui ce cu darul lucrează vinovat.

 

Traian Dorz   

din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

 

(selecția textelor: Pompiliu COMȘA)

NOTA REDACȚIEI TIMPUL

Așteptăm de la iubiții noștri cititori creații poprii, cel mai valoroase urmând să le publicăm în ordinea sosirii la noi.

Vă așteptăm cu interes.