Trezită de un fulg de nea

(Dedicație mamelor-steluțe)

 

Am adormit la sânul mamei
Și m-am trezit fără-a fi ea,
În iarna rece și geroasă
Când șuiera fulgul de nea.
Deschis-am ochii către lume
Și mă gândeam: eu cine sunt?
Nici nu știam să dau un nume
Ființei mele. O, ce crunt!
Și-am întrebat tristă, mirată,
Tu, mamă, ești în fulg de nea?
Dar iarna, parcă vinovată,
Îmi spune: mama ta e stea!

 Vera Crăciun

 

(selecția textelor: Pompiliu COMȘA)

NOTA REDACȚIEI TIMPUL

Așteptăm de la iubiții noștri cititori creații poprii, cel mai valoroase urmând să le publicăm în ordinea sosirii la noi.

Vă așteptăm cu interes.