ÎNVIEREA

                   

                      Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,

                        Al morţii rece spirit se strecură-n tăcere;

                        Un singur glas îngână cuvintele de miere,

                        Închise în trătajul străvechii evanghelii.


                        C-un muc în mâni moşneagul cu barba ca zăpada,

                        Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă

                        Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă,

                        Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.


                        O muzică adâncă şi plină de blândeţe

                        Pătrunde tânguioasă puternicele bolţi:

                        „Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ,

                        Înveninând pre însuşi izvorul de vieţi.


                        Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg,

                        Ş-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă,

                        În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase

                        A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg.”


                        Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială

                        Şi negrul întuneric se sperie de şoapte…

                        Douăsprezece pasuri răsună… miez de noapte…

                        Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.


                        Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…

                        Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,

                        Cum din mormânt răsare Christos învingător,

                        Iar inimile toate s-unesc în armonie:


                        „Cântări şi laude-nălţăm

                        Noi, Ţie Unuia,

                        Primindu-L cu psalme şi ramuri,

                        Plecaţi-vă, neamuri,

                        Cântând Aleluia!


                        Christos au înviat din morţi,

                        Cu cetele sfinte,

                        Cu moartea pre moarte călcând-o,

                        Lumina ducând-o

                        Celor din morminte!”

                      MIHAI EMINESCU

 

 

(selecția textelor: Pompiliu COMȘA)

NOTA REDACȚIEI TIMPUL

Așteptăm de la iubiții noștri cititori creații poprii, cel mai valoroase urmând să le publicăm în ordinea sosirii la noi.

Vă așteptăm cu interes.