Mihail Moruzov, născut pe 8 noiembrie 1887 în satul Zebil, comuna Sarichioi, județul Tulcea și decedat pe 27 noiembrie 1940, asasinat de legionari în Masacrul de la Jilava, antifascist și antilegionar, specialist în informații și contra-informații militare, a fost creatorul și directorul Serviciului Secret de Informații al Armatei Române (SSI) în perioada 1924-1940.


Era fiul preotului Nicolae Moruzov și al Mariei, dintr-o familie cu originea de cazaci zaporojeni, refugiați în România. Bunicul său, Simion Moruzov, a fost, de asemenea, preot. Tatăl său, Nicolae Moruzov, a fost preot timp de 40 de ani la Biserica Rusească din Tulcea și a avut cinci băieți și două fete.


Deoarece Moruzov a fost anti-legionar, aceștia i-au amplificat și exploatat originea pentru a-l prezenta ca pe un spion rus anti-român, care trebuia să fie eliminat. Într-o declarație dată în 20 noiembrie 1940, una dintre surorile sale, Pelaghia, se considera „de origine rusă”. După o discuție cu amiralul Wilhelm Canaris, șeful serviciului de spionaj militar german, din data de 4 septembrie 1940, prințul Mihail Sturdza - legionar și colaborator cu Horia Sima -avea să noteze : „ Moruzov fusese unul din principalii călăi ai lui Carol, în recenta Sfânta Bartholome Legionară. (21/22 septembrie 1939). Un fost comisar sovietic din Harkov, se refugiase în România, în 1920. Întrebuințat de Siguranța Română, mai întâi ca simplu informator, pe urmă în funcțiuni mai importante, ajunsese a fi unul din intimii Elenei Lupescu și al lui Carol, care, spre uimirea tuturor, numise pe acest fost funcționar sovietic (de fapt nici nu era naturalizat român), ca șef al Serviciului de Informații al Armatei noastre. Moruzov era, deci, în România ceea ce Canaris era în Germania."


Horia Sima, ultimul comandant al Gărzii de Fier, face si el aluzie la originea lui Moruzov în felul următor: "Fața lui lătăreață aproape turtită, dezvăluie o ascendență slavo-mongolă". Eugen Cristescu, succesorul lui Moruzov la conducerea SSI, consemnează și el : „Vorbea, din familie, limbele rusă și bulgară, dar nu cunoștea nici o limbă occidentală, ceea ce i-a produs mari dificultăți în relațiile de colaborare, sociale și de serviciu. Făcuse trei clase de liceu, dar nu citea nici o carte în afară de ziare, și pe acestea foarte superficial. Când avea nevoie de vreo relație de ordin cultural, se adresa vreunui specialist și învăța pe de rost.”


Numirea definitivă a lui Moruzov în fruntea SSI s-a tărăgănat pentru că el nu avea studiile superioare pe care le cerea postul. Inițial, Moruzov fusese plătit ca diurnist (angajat temporar). Mihail Moruzov s-a căsătorit și a divorțat de două ori. Prima soție a fost Maria Anton Văraru cu care a avut o fiică, Aurora-Florina Moruzov, care nu s-a căsătorit. Aurora-Florina povestește: La scurt timp după căsătoria părinților mei – Mihail Moruzov și Maria Anton –, mama a avut un accident de trăsură și a rămas paralizată. Atunci s-a înțeles cu tata să se despartă, pentru a nu-l încurca în meseria sa. În 1932, când eu aveam 7 ani, au divorțat legal. [...] Tata a murit când aveam eu 14 ani și jumătate.[6] A doua soție a fost o profesoară de franceză din Silistra, Teodora Săndulescu, cu care nu a avut copii și de care a divorțat în 1938.

Mihail Moruzov a fost arestat la 5 septembrie 1940 (cu câteva zile înaintea declarării formale a Statului Național-Legionar), din ordinul lui Ion Antonescu, numit prim-ministru, - despre care Moruzov deținea un dosar compromițător, care a dus și la un proces de bigamie - a fost dat pe mâna justiției sub acuzația de ilegalități pe care acesta le-ar fi comis cât timp a fost la conducerea SSI.


În noaptea de 26/27 noiembrie, în timp ce se găsea sub stare de arest în Celula nr. 1, în Închisoarea Militară Jilava (amenajată în incinta Fortului nr. 13), Mihail Moruzov a fost asasinat de un grup de legionari, împreună cu alți 63 de arestați, într-unul dintre cele două evenimente diferite cunoscute sub numele de "Masacrul de la Jilava".

 

(Va urma)