„Din rândul noii generaţii post-belice de arheologi și istorici se va remarca în mod deosebit, impresionând prin puterea sa de muncă și calităţile sale de om de ştiinţă şi remarcabil organizator [...]. El va prelua şi va desăvârşi opera înaintaşilor care şi-au legat preocupările de frumoasa și bogata istorie a Dobrogei. Sfătuit şi îndemnat de prof. Em. Condurachi, care intuise perspectiva de viitor a noului absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti, A. Rădulescu va deveni, ca muzeograf, într-un timp destul de scurt, membru marcant al Muzeului de Arheologie din Constanţa, reorganizat şi condus la acea dată de Vasile Canarache. Înţelegând valorile istorico-arheologice ale Dobrogei, A. Rădulescu se va dedica, de la început şi cu toată sârguinţa și puterea sa de muncă, activităţii ştiinţifice. Participă şi efectuează investigaţii arheologice, cu precădere, la Tomis şi Castelu, precum şi la complexul creştin rupestru de la Basarabi. Rezultatele obţinute aveau să fie valorificate într-o serie de studii şi monografii. Activitatea arheologică va fi dublată şi de preocupări în domeniul epigrafiei prin publicarea de studii de profil. În 1969 preia funcţia de director al Muzeului constănţean, după ce ocupase, pe rând, treptele de şef de Secţie și de director adjunct. Era la vârtsa avântului tineresc şi la aceea a consacrării. Noua poziţie onorantă îi va da posibilitatea aplicării în practică a calităţilor ştiinţifice şi deopotrivă organizatorice. În tot ceea ce avea să întreprindă în această calitate, s-a dovedit a fi, prin însuşirile şi înclinaţiile sale cu care l-a înzestrat natura, "omul potrivit la locul potrivit", loc pe care-l va sfinţi prin tot ceea ce a realizat până în ultima sa clipă de viaţă.
În calitatea sa de şef de Instituţie de cultură şi ştiinţă va direcţiona activitatea proprie şi a colaboratorilor săi pe două coordonate principale, cea de cercetare şi cea muzeistică. În prima dintre aceste coordonate se înscrie munca sa pe tărâmul arheologiei şi al epigrafiei. Iniţiază şi desfăşoară, ca şef de şantier, săpăturile arheologice din importanta cetate greco-băştinaşă de la Albeşti, avanpost în hinterland-ul oraşului Callatis. Rezultatele de excepţie obţinute de pe urma acestor cercetări de teren aveau să fie valorificate, împreună cu destoinicul său colectiv de şantier, într-o serie de studii şi rapoarte, care au scos în evidenţă, o dată în plus, valoarea istorică cu totul remarcabilă, a acestui obiectiv arheologic. Este permanent prezent în opera de salvare şi de cercetare a antichităţilor tomitane, în rândul cărora un loc de seamă îl ocupă importantele investigaţii şi decoperiri din zona Catedralei, menite să stabilească în mod concret momentul şi stadiul de dezvoltare al fazei de început a oraşului Tomis. În acelaşi cadru se înscrie și permanenta preocupare şi atenţie acordate, în general, cercetărilor arheologice din intreg judeţul Constanţa. În acest sens şi-a format şi asigurat un colectiv de colaboratori, specialişti de primă mărime, cu care va reuşi să ridice în mod substanţial nivelul şi valoarea cercetării arheologice dobrogene. Stăpânit permanent de dorinţa de a dezvolta întreaga activitate arheologică şi istorică dobrogeană, A. Rădulescu va sprijini în mod direct şi substanţial cercetările arheologice din principalele centre antice şi bizantine, printre care se numără: Histria, Callatis, Adamclisi, Capidava, Păcuiul lui Soare, complexul creştin rupestru de la Basarabi şi altele.”
(text extras din expoziția „140 DE ANI DE ARHEOLOGIE DOBROGEANĂ”, MINAC, 2018)
accesați site-ul muzeului: https://www.minac.ro/in-memoriam.html#adrianradulescu
