Noapte Bună!

Pleoape grele
poartă-n ele
urma somnului dintâi
ce mi-am pus la căpătâi!
Cerul meu atât de-albastru
ca un dom de alabastru,
a murit printre oglinzi
când ai vrut tu să îl vinzi!
Astăzi, iar am lăstărit,
în rugă m-am adâncit,
răstignită pe o cruce
precum frunzele caduce!
Timpului i-am poruncit
să nu stea ca împietrit,
să se sfarme în secunde
să fie mereu flămânde,
să-mi înghită zilele,
zilele și nopțile,
să le-ngroape mai apoi
doar în visele din noi!
Vreau s-adorm fără de vină,
fără să cerșesc lumină,
s-o primesc ca pe-o icoană
din adânca vieții rană!
Împreună-mi palmele
precum munții crestele
și coboară-te alene
ca și Ene printre gene.
Somn înmugurind o zână

Rodica Cernea

 

(selecția textelor: Pompiliu COMȘA)

NOTA REDACȚIEI TIMPUL

Așteptăm de la iubiții noștri cititori creații poprii, cel mai valoroase urmând să le publicăm în ordinea sosirii la noi.

Vă așteptăm cu interes.