În România intraseră până în martie anul trecut peste 3.981.265 cetăţeni ucraineni. Dintre aceștia, în jur de 100.000 au rămas aici. Simpatia arătată de români refugiaților ucraineni s-a mai stins, arată sondajele de opinie. Guvernul urmează și el același trend, ca dovadă Hotărârea de Guvern care înăsprește condițiile în care refugiații primesc ajutoare din partea statului.


Așa cum a arătat Europa Liberă, pentru prima lună, adică mai, refugiații vor primi 600 de lei de persoană pentru mâncare și 750 de lei pentru cazare sau 2.000 de lei de familie pentru cazare. Singurul document cerut este cel de luare în evidență de către departamentul de imigrări.


Astfel, o familie formată din trei persoane, de exemplu, va primi pe lună de la stat 3.800 de lei, pentru cazare și hrană, iar o persoană singură 1.350 lei/lună. Până la apariția acestui HG, o persoană singură primea 2.100 lei/lună (cazare și hrană), iar o familie de trei persoane 6.300 lei.


Reducerea este, așadar, substanțială. Diferența majoră este că de acum înainte refugiații vor primi direct banii, anterior aceștia fiind dați celor care îi găzduiau. Așa că numeroși ucraineni își fac temeri pentru ziua de mâine, se gândesc că nu vor mai găsi găzduire sau vor fi dați afară din cauză că persoanele la care stăteau până acum nu mai primesc direct banii de la stat. Mulți se gândesc să se întoarcă în Ucraina. Europa Liberă a relatat despre astfel de cazuri.


Dintre toți europenii, românii se împotrivesc cel mai mult ajutorului dat Ucrainei de Uniunea Europeană, arată un Eurobarometru. Datele pot părea surprinzătoare prin comparație cu generozitatea și compasiunea cu care românii i-au primit în prima fază pe ucrainenii care fugeau din calea războiului declanșat de Vladimir Putin. În spatele declarațiile, se întrezărește nemulțumirea față de ucrainenii mai înstăriți și care primesc ajutor din partea statului, luând bani „de la gura românilor necăjiți”. 

România nu s-a zgârcit până acum.


Deputatul constănțean Dumitru Viorel Focșa, vocea românilor, a încercat să ne explice de ce nu merită Ucraina susținerea României în demersurile sale pentru aderarea la UE sau ajutor în acest război stârnit de neonaziștii ce conduc Ucraina din anii 2000. Și ne-a dat și câteva exemple palpabile, de care probabil știu câte ceva sau totul și cei de la SIE.


Cadrele didactice din Școala medie de cultură generală din satul Utkonosovka (în perioadele românești Erdek-Burnu sau I. Gh. Duca), raionul Ismail, regiunea Odesa, în baza hotărârii recente a consiliului pedagogic și cererilor părinților au făcut un demers către autoritățile locale, raionale și regionale pentru modificarea statutului școlii și reorganizarea acesteia în Liceu. Din păcate, cererea a fost respinsă pentru că „nu a fost formulată corespunzător”. Autoritățile (Consiliul Sătesc Safianî, comunitatea terotorială de care ține satul) se opun și nu au admis niciuna din cele 435 de cereri de înființare a liceului, notează BucPress Cernăuți.


În acest mod operează Kievul pentru epurarea etnică. În doar 23 de ani se poate desființa un liceu românesc din Ucraina, chiar dacă este vorba de o localitate cu peste 4000 de români. În anul 2000 s-a impus cu forța înființarea unei clase de limba ucraineană în acest liceu românesc din raionul Izmail, satul Utkonosivka. Cunoscut în perioada administrației românești ca Erdek-Burnu sau I. Ghe. Duca, satul este situat pe malul apusean al lacului Catlabuga, zona Izmail, sudul Basarabiei, posibil chiar pe locurile în care la 16 noiembrie 1485 oastea domnitorului Moldovei Ștefan cel Mare și Sfânt, cu ajutorul mercenarilor polonezi și cazaci i-a înfruntat pe otomani, evenimentul rămânând înscris în cronici drept "Bătălia de la Catlabuga". În cinstea acelei victorii la 1490 a fost ridicată biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iași, în prezent cea mai veche biserică din capitala Moldovei. Cităm: "Având înmatriculați în anul școlar curent 435 de elevi și un colectiv de 66 de pedagogi și personal tehnic, fiind după capacitate și mărime a doua școală din regiunea Odesa după cea din satul Ozerne (Babele / Averescu, cu 806 elevi) după numărul de elevi a căror limbă maternă este limba română, școala din Utkonosivka este amenințată cu eliminarea claselor liceale și transformarea în școală gimnazială – o lovitură de grație în tendința iminentă de deromânizare și ucrainizare definitivă a unei școli seculare, atestate la 1857, înainte de Unirea Principatelor Române. Menționăm că abia din anul 2000, la presiunea permanentă a autorităților, în această școală a fost deschisă o primă clasă cu predare în limba ucraineană, iar până în prezent numărul acestora a depășit numărul de clase cu predare în limba română (cu denumirea impusă de “moldovenească”)”, scrie într-o postare pe Facebook Anatol Popescu, președintele Asociației „Basarabia” a românilor din regiunea Odesa.


De aceea vă îndemnăm să susținem spiritul culturii românești pe meleagurile strămoșești, pământurile românești care au ajuns prin raptul nazito-comunist (Hitler-Stalin), pe mâna unor neonaziști de la Kiev. Deci românii din sudul Basarabiei au solicitat reorganizarea școlii din Utkonosovka în liceul „Ștefan cel Mare și Sfânt”. Aprobarea din această perioadă a propunerilor menționate ar alătura viitorul Liceu “Ștefan cel Mare și Sfânt” din Utkonosivka de alte instituții liceale cu tradiție românească din Ucraina, precum: Liceul “Alexandru cel Bun” din Cernăuți; Liceul “Mihai Eminescu” din Carapciu; Liceul “Gh. Asachi” din Herța; Liceul cu predare în limba română “M. Eminescu” din Slatina (Maramureșul Istoric), ș. a.. Potrivit postării, cererile sutelor de părinți au fost respinse în data de 4 ianuarie pe motiv că nu au fost formulate corespunzător. Rețineți e vorba de Erdec-Burnu (Clanţ de Raţă) - un sat moldovenesc, cu denumirea oficială Utkonosovka în rusă şi Utkonosivka în ucraineană. Sat de moldoveni unde toată lumea cultivă legume. Nu există gospodărie fără măcar două-trei sere, în care muncesc toţi ai casei, până şi copiii de şcoală. Populaţia - 4316 locuitori (2001), raionul Ismail. Şcoală româno-ucraineană (2002/2003). Satul se află aproape de orașele Sofian 11 km, Caramahmet 29 km, Lischi 39 km, Cubei 40 km.


Iată de ce mulți români, în frunte cu deputatul Dumitru Viorel Focșa consideră, pe bună dreptate, că nu merită sprijin cum nu au meritat nici banii primiți pe nimic. Respectul lor față de noi este 0! Au numai drepturi în cap.... cu greu vom scăpa de acești intruși ce nu merită nimic iar hienele din conducerea țării i-au numit refugiați din calea războiului.


Un cititor avizat, Costel Dima crede că Ucraina a fost prea mult băgată în seamă și cere din ce în ce mai mult, în schimb nu oferă nimic, doar ură și rele tratamente aplicate sistematic tuturor etniilor de pe teritoriul ucrainean. Administraţiile comunelor româneşti sunt dezmembrate administrativ de Kiev într-un proces agresiv de destructurare a comunităţii românilor. Durerea cea mare este că românii din Bucovina de Nord, Maramureşul istoric şi Bugeac sunt ignoraţi de Bucureşti.


Sunt unii cititori mai categorici care susțin că Ucraina merită doar să dispară definitiv, iar dacă nu se vor alinia politicilor drepturilor minorităților, acolo se va ajunge. Ce va fi vom afla și vom consemna ca de obicei, cu maximă obiectivitate.