În data de 6 ianuarie 1838, Samuel Morse a prezentat sistemul său de telegraf la Speedwell Iron Works din Morristown, New Jersey, revoluționând comunicarea la distanță prin impulsuri electrice și mesaje codificate. Popularitatea acestei inovații a crescut rapid, atingând apogeul în anii '20 și '30.

Morse a petrecut următorii ani dezvoltând un prototip și a colaborat cu doi parteneri, Leonard Gale și Alfred Vail, pentru a-l ajuta. În 1838, a demonstrat invenția sa folosind codul Morse, în care punctele și liniile reprezentau litere și cifre. În 1843, Morse a reușit să convingă un Congres sceptic să finanțeze construcția primei linii telegrafice din Statele Unite, de la Washington, D.C., la Baltimore. În mai 1844, Morse a trimis primul telegramă oficial pe această linie, cu mesajul: "What hath God wrought!" ("Ce a făcut Dumnezeu!").

În 1852, în România, au început construcțiile primei linii telegrafice Morse care urma să lege Viena de Timișoara și Sibiu. Finalizată în 1853, aceasta a fost instalată de Austria, care a furnizat atât echipamentele cât și specialiștii necesari. Un an mai târziu, pe 18 februarie, linia s-a extins către Timișoara - Lugoj - Orșova. În aprilie același an, a fost inaugurat primul birou telegrafic din Timișoara, amplasat în gară.

În 1864, rețeaua telegrafică românească, în afara nevoilor interne, a devenit și un canal important pentru comunicațiile internaționale. Un raport din 9/21 august 1864, de la șeful stației Galați către Cezar Librecht, inspectorul general al telegrafelor, arăta că într-un interval de 23 de zile au tranzitat peste 1.400 de depeșe între Rusia și Orient, cu o medie zilnică de aproape 61 de telegrame pe zi.

România a avut un rol activ în acordurile internaționale pentru reglementarea serviciului telegrafic. La 16 iunie 1862, a fost încheiată la Timișoara o Convenție pentru reglementarea serviciului telegrafic între România, Austria, Imperiul Otoman și Serbia, recunoscând totodată autonomia statului român unificat. Apoi, la 5/17 iunie 1865, România a aderat la Convenția telegrafică internațională de la Paris, iar la 3/15 decembrie 1865, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legea de organizare a Serviciului de Poștă și Telegraf.

Modernizarea serviciului de poștă și telegraf a continuat în secolul al XIX-lea. În 1871 a intrat în vigoare o nouă lege a poștelor și telegrafului, iar în 1874 s-a înființat Biroul statistic al poștelor și telegrafelor. România a fost unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Poștale Universale, semnând tratatul în acest sens în timpul primului Congres Poștal desfășurat la Berna, între 27 septembrie și 9 octombrie 1874, cu intrarea în vigoare a tratatului la 1 iulie 1875.

Serviciului poștal și telegrafic i s-a adăugat, în 1893, și serviciul telefonic, sub simbolul PTT. În anul 1894 a început construcția Palatului Poștelor, proiectat de arhitectul Alexandru Săvulescu, fiind finalizat și dat în folosință în anul 1900.