Ciolacu, de la covrigii cu mac, la lupta antidrog(277)

Aşa cum îi stă bine unui candidat la prezidenţiale, în afară de a colinda prin pieţe şi a constata, ca un expert ce este, calitatea covrigilor puşi la vânzare, Marcel Ciolacu abordează şi chestiuni foarte serioase. Cum este cea a luptei împotriva drogurilor. După atâţia ani, după atâtea dezastre produse de consumul şi traficul de droguri de la noi în ţară, a constatat şi domnul Ciolacu că nu macul de pe covrigi produce aceste nenorociri, ci drogurile care zburdă fără nicio oprelişte în ţara pe care domnia sa o păstoreşte acum. Aşa că a constatat că lupta antidrog din România, (fără a fi siguri că l-a citit pe Caragiale), este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire.
 

 Pentru că nu putem numi luptă eficientă antidrog cele câteva grame confiscate pe la câte un festival de unde mai mult de trei sferturi dintre participanţi ies râzând în hohote la becurile de la proiectoare. Într-un fel, Cătălin Predoiu, ministrul de Interne, i-a luat-o înainte prezidenţiabilului Ciolacu, spunând încă de anul trecut: „Am pierdut bătălia cu drogurile”! După care s-a aşezat înapoi, comod, în fotoliul de ministru al ministerului care ar fi trebuit să fie vârful de lance în bătălia antidrog.
 

 Acum, domnul Ciolacu, mai pregătit decât Predoiu, care s-a predat necondiţionat, mai ceva decât soldaţii ruşi la contraofensiva de la Kursk, are şi o soluţie. Ca mai cunoscător, oarecum mai implicat în domeniu, pentru că, aşa cum am spus, există şi covrigi cu mac, vrea să mute Agenţia Naţională Antidrog din subordinea MAI în cea a Ministerului Sănătăţii.
 

 Adică, Măriei, să-i schimbe pălăria, pentru că eficienţa va fi ca şi până acum: zero. Mai mult. Această măsură scoate practic din atenţia statului partea cea mai gravă a problemei drogurilor în România: traficul. Pentru că nu ne putem închipui cum brancardierii sau asistentele ori infirmierele, vor urmări cu ambulanţele urlând din sirene şi beculind din girofaruri, îi vor culca la pământ, îi vor imobiliza cu garourile pe care le folosesc atunci când recoltează sânge pentru analize şi-i vor duce... unde, aici e o problemă, că spitalul nu are arest, pe traficanţii de droguri, înarmaţi până în dinţi cu arme letale de foc şi dotaţi cu maşini, ambarcaţiuni şi mijloace de comunicare de ultimă generaţie.
 

 Să nu scăpăm din vedere şi faptul că Agenţia Naţională Antidrog este populată de tot felul de pile, de la cei apropiaţi, neveste, copii, amante, până la mai îndepărtaţi, cuscri, cumetri şi prieteni ai mai marilor din MAI sau alte instituţii importante ale statului. Liotă de trepăduşi de uşi capitonate, care o dată pe săptămână scot câte un fluturaş în care spun că nu este bine să consumi droguri, iar în rest aşteaptă să treacă timpul, să fie avansaţi colonei ( mă rog, comisari şef pe nou) şi să iasă la pensie specială cât mai repede, pe la 40 de ani dacă se poate. Tercerea la Ministerul Sănătăţii ar însemna pierderea tuturor acestor privilegii, pentru că la Sănătate nu sunt nici colonei, nici nu se iese la pensie specială, aşa că Ciolacu s-ar putea, în iniţiativa lui, să se lovească de o opoziţie îndârjită chiar din interiorul guvernului pe care îl conduce. Sau de la alte instituţii mai tari decât Guvernul României.
 

 Ca să nu fim acuzaţi că doar criticăm, deşi rolul presei este de a semnala problemele, nu şi de a veni cu soluţii la ele, că de-aia avem specialişti plătiţi din banii noştri, venim, totuşi, de această dată şi cu o soluţie. Lăsăm de-o parte macul de pe covrigi şi trecem la lucruri serioase.

 Lupta antidrog trebuie să aibă o comandă unică. Eventual o entitate, o instituţie care să răspundă direct numai în faţa CSAT-ului, pentru că, după cum am văzut, traficul de droguri este protejat de la nivel foarte înalt la noi în ţară. Această instituţie, sau cum vreţi să o numiţi, trebuie să aibă două secţiuni, sau direcţii, sau cum vreţi să le spuneţi. Una poliţienească. „Braţul înarmat”, format din poliţişti specializaţi în lupta antidrog, în munca sub acoperire, şcoliţi afară, în state care au succese în bătălia cu moartea albă. Direcţie care să acţioneze împotriva traficanţilor. A doua componentă este cea medicală, care să ajute consumatorii şi care să fie formată din medici şi personal medical specializat în dezintoxicare, şi care să dispună şi de o bază materială corespunzătoare. Adică spitale cu regim special, după modelul celor pentru bolile nervoase, în care un consumator să poată fi internat inclusiv nevoluntar, fie printr-o hotărâre judecătorească, fie prin voinţa familiei.

 Altminteri, doar se schimbă electoral pălăria Măriei, prostind-o să mai voteze încă o dată tot cu ei.