
Joker – 13 devils (2)
Un cocon de tinichea(309)
Au sărit din pat, ca dintr-un cocon de tinichea, au salutat reglementar, au luat poziția ghiocelului, cu pantalonii în vine, șireturile pantofilor le-au invalidat testamentul dar nu și moartea la care participau. Mergeți la drumul mare, le-a spus jokerul-diavol din caricatură, ei i-au făcut un semn lipsit de stil că merg să le dea în cărți cineva de la Curte, li s-a dat, și tot li s-a tot dat, cu o familiaritate amestecată cu dezinteres, dar niciodată nu le-a ieșit tobă de carte.
Mă refer la cei trei jokeri-diavoli, care se cred de rasă superioară, mă voi explica imediat, ,,agerii HuCiBoli”, după cum i-ar fi ,,înnobilat” Curtea. Le-a ieșit, în schimb, dispensa practică. Aici am fost și eu de față, ați fost și dumneavoastră. Ea suprimă criteriul eficacității, elimină valoarea oricărui argument, pe motiv că HuCioBolii au echipe de recenzori dedicați ideologiei golăniei de coaliție politică, fabricanții explicațiilor absolvindu-i, ca-ntr-o sanctificare, de incompetența care strigă la drumul mare. Nu absolvirea ideologică a sanctificat crimele împotriva umanității, delapidarea, amânarea judecății în instanțe, nepotismul, corupția, eludarea legii, furtul votului, adică votul meu a rămas fără fond ca și procesul electoral și, în cele din urmă ordinea democratică în sine, scuipatul între ochi?
Campați în ,,înalta idee” a propriei lor moralități, li s-au alăturat celor patru și cei nouă jokeri-diavoli de la Curte. Abuzul despotic de putere al acestora, pus în slujba favoritismului, noțiune familiară de astfel pentru ei, cică s-ar sprijini pe substanța sacră a dispensei practice, căci la ce bun drepturile și libertățile fundamentale, considerate de către părinții fondatori ca fiind sacre? Atât de sacre încât cei 13 devils-jokeri, în numele unor așa-zise asociații politice falsificate și-au permis să arunce în gunoiul lor menajer, deși Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin Protocoalele nr.3, 5 și 8 și completată prin Protocolul nr.2, nu doar că le menționează dar le și apără prin instrumente juridice europene, milioanele de voturi despre care știm că au existat în forma lor fizică.
Dar vine și Protocolul nr.1, și asta nu e o interpretare a mea, la cărui Art.3 diferă de celelalte norme materiale ale Convenției și protocoalelor acesteia prin faptul că exprimă o obligație ca înaltele părți contractante să organizeze alegeri în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului, nu un anumit drept sau o anumită libertate. Privarea de dreptul de vot nu a avut o cauză legitimă, sau cei peste nouă milioane de electori au suferit condamnări definitive în procese despre care nu știau? Să fi fost procesele de conștiință?
Și-n timp ce săriseră din pat, apropo de superioritatea rasei, au strigat: ,,Domnilor, trebuie să vorbim răspicat! Să spunem deschis că rasele superioare au un drept anume asupra raselor inferioare. Rasele superioare au datoria de a civiliza rasele inferioare”.
Și care ar fi acestea? Cele cărora le-au venit ca o mănușă prevederile Art. 10 din documentul amintit în care se scrie negru pe alb: ,,Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi și de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere” precum și ale Art.14 potrivit căruia: ..Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe rasă, pe sex, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație”.
Așadar, ideologia HuCioBol dorește să-și afirme supremația, găunoasă, asupra ,,rasei inferioare” numită de ei a electorilor care le-au judecat faptele politice, sociale, economice, religioase, ambalate strălucitor în mecanismul de apărare a informațiilor, aprobând răul cu bună știință și mijloc de a anula criteriile de reușită ale electorilor, în cazul de față, al exprimării libere a unei alegeri prin vot.
Și, ca niște jokeri-diavoli, cei 13 au mai pus în scenă un joc de poker cu mână falsă: o parte a parlamentului cu însoțitoarele aferente: Methé, Beția, fiica lui Bachus, și Apaedia, Neștiința, odrasla lui Pan.
Pe o altă scenă, Comisia de la Veneția a făcut o deschidere tot pentru un joc de șah, numită afectarea acurateții reflectării voinței libere a poporului în procesul electoral, unde sunt invitați Curtea și Poporul. Miza? Măsură pentru măsură.