Recent, premiera piesei „Proorocul Ilie” regizată de Botond Nagy la Teatrul Național București a iscat un mare scandal.

„ Un atac la ortodoxie, o blasfemie și o rușine adusă credinței!”, acuză BOR.

„O reflecție asupra credinței și fragilității condiției umane. ”, se disculpă regizorul.

Greu să-ți dai cu părerea doar pe baza unor secvențe filmate din piesă, din piesă, prezentate de TVR și rețelele sociale. Demoazele dezbrăcate, ce coboară de pe cruce ca stripteuzele de pe bară, dansuri lascive și provocatoare ale unor sfinți ce se vor ascetici, dar aduc mai mult cu niște depravați.

Poate consistența replicilor din textul dramaturgului Tadeusz Słobodzianek să fi îmbrăcat goliciunea actorilor!

Mustrată de Ciolacu, șefa Culturii, madam Intotero s-a spălat pe mâini ca Pilat din Pont și i-a aruncat pisica lui Mădălin Voicu, cel responsabil cu cenzura în minister.

Grav este faptul că regizorul a primit multiple amenințări pentru întreruperea sau interzicerea spectacolului.

Iată cum un act artistic reflectă, la o scară mai mică, ipocrizia și dihonia opiniei publice, atât de divizată în aceste momente preelectorale.

Sau cum spunea Shakeaspeare: „Iarna vrajbei noastre”!