Dacă i-au lipsit mânecuțele cu elastic ca să întruchipeze mai bine micul birocrat de vodevil, iată că le va avea. Mă refer la fostul și revenitorul ministru al muncii, al cărui nume mi-e jenă să-l pronunț, pronunța-i-l-ar vulturii din pustiuri. Un om care nu are argumente, care se bâlbâie când este întrebat despre cum se vor pune politicile sociale în acord cu articolul din constituție referitor la asigurarea de către stat a un trai decent pentru cetățenii săi, nu poate avea loc într-un guvern. Că de făcut, are ce face: să-și agațe tabloul pe holul ministerului când va pleca, ca loc de scuipătoare pentru tutungii. Renunțați la CASS-ul pusă abuziv pe pensiile de peste trei mii de lei?, a fost o altă întrebare dintr-un studio de fabricat ,,realitatea”, iar omul, care se crede deja un clasic la ministerul muncii, impasibil, răspunde că rămâne și-n viitor pentru că așa scrie legea. Dar cine îl oprește să o modifice? Mama mare? Să nu uităm: legea nu e un planificator financiar sau economic. Dar cu alocațiile copiilor? Trebuie să avem o dezbatere pentru alocațiile copiilor, pentru că nu s-a discutat nimic, eu aș vrea să dau mai mult pentru copii... Cum? Să dai tu? Dar cine ești tu să te exprimi astfel: să dau. Și, nu care cumva să-mi reproșați că mi se năzare că Nazare e un ipocrit, că mi s-a acrit să-l tot aud, că nu sunt surd, la Radio România Inutilități, dimineața, seara pe la tvreuri de stat, că acolo-l duce ața, cum că nu avem toate datele temporal-spațiale, din spitale și mahalale, și că fantele de prim-ministru, și el un sinistru, vrea o arhitectură bugetară care să nu producă antinomie ci armonie, ce dacă-l cheamă Luca și că-i tare ca nuca încă de pe când la Leu, la etajul șase, își bea lăptuca... La etajul șase al complexului studențesc Leu se afla Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, al cărei decan era Mihai Coman. Luca zice că nu a fost admis în 1990 la facultate, fără să precizeze la ce a picat: la proba de aptitudini jurnalistice, ea consta într-o probă scrisă la un gen publicistic sau la limba străină. Parcă-l și văd pe holurile facultății, ba chiar făcând parte dintr-un grup care strângea semnături pentru contestarea unor profesori care predau și la Universitate. Asta așa, pentru un pic de claritate. Așa că Luca, poate ne explici, public, și nu în plic, care este legătura între valoare și merit. O educație superioară, în comparație cu submedia națională cu inacces la educație, reprezintă un bun al comunității căreia îi aparține cum și tu, bunule cititor, ești o valoare, un bun consumabil pentru comunitatea căreia îi aparții, așa că Luca, nu-ți mai întoarce, cu furca, popularitatea inexistentă, iar funcția de azi îmi pare a fi o recompensă pentru acțiuni fără a fi fost profund merituoase, ele făcând parte dintr-o fișă a postului, ci mai degrabă misterioase, o recompensă pentru un CV din partea unuia care nu are pe deplin înțelesul nici măcar al propriului CV, ca să nu mai spun de cel al enunțului lui Ortega y Gasset: ,,Legea nu este un ansamblu de comenzi impuse asupra societății din exterior, de un guvern ori un superior individual sau de un for suveran constituit din reprezentanți ai societății înseși. Ea există din toate timpurile ca un element al societății ce izvorăște direct din obicei și cultură...” Și apoi, Luca, ce-i spui lui mămuca, apropo de majorarea valorii punctului de referință al pensiei? Faceți loc pentru următoarea declarație publică de-o meschinătate insuportabilă: ,,Cât timp nu am cifrele, nu fac promisiuni.” Nu le ai nici după atâtea săptămâni? Ți le dau eu. Hai să stăm bărbătește față-n față cu ele, cu cele adevărate, pe care te tot codești să le aduci în fața națiunii, și nu cu cele vânturate de alchimiștii registrelor oficiale.