Sâmbăta trecută, odată cu răsăritul celei mai lungi zile din an, m-am îndreptat cu inima plină de emoție spre renumitul punct gastronomic local, “La Mirela în ogradă”, din Saligny. Și pentru că era Solstițiul de vară și Ziua Iei, am invitat un grup de prietene dragi, cu neapărat dress code-ul - IA, pentru a sărbători cu adevărat tradiția și ospitalitatea românească. În momentul în care am trecut poarta, am simțit din plin că intru nu doar într-o gospodărie, ci în lumea caldă și primitoare a Mirelei.

Am pășit în ograda largă și plină de verdeață, înconjurată de trandafiri colorați, pomi fructiferi și arbuști deorativi în care se jucau de-a v-ați ascunselea razele soarelui. În toată curtea, șezlonguri întinse așteptau leneșe orice doritor de relaxare, iar măsuțele erau gata să găzduiască limonade răcoritoare, dulciuri, sucuri naturale, cafea și apă de izvor. În jur, atmosfera era de basm, pe verdele ierbii, înconjurați de pomi fructiferi, încărcați cu cireșe coapte, flori și o liniște deplină, eram într-un colț de rai.

Gazda noastră, Mirela, împreună cu soțul și fiica, ne-au întâmpinat cu brațele deschise. Prima vizită, de cum am sosit, a fost în micuțul muzeu al gospodăriei, amenajat cu o mulțime de ii, costume populare, opinci, lămpi de gaz, obiecte decorative și de uz casnic rustice, fotografii de familie, amintiri dragi. A fost emoționant să ascult cum fiecare ie își dezvăluia istoria, unele moștenite de la bunici, altele cusute cu nopți întregi de migală. Și noi, toți, am adus muzeului câte un mic dar, obiecte simbol al identității noastre strămoșești.

Dar, ce-a urmat, e de poveste!

Ne-am așezat la masă, la umbră, la un adevărat festin, începând cu țuică de casă, vișinată și caisată, alături de platouri cu brânză de capră dulce și șuncă fiartă în borș—preferatele mele, chifteluțe de urdă îmbrăcate în verdeață, zacuscă și multe altele. În mijlocul mesei, trona o pâine de casă tradițională și o specialitate a Mirelei, o pâine floare, frământată cu unt. O nebunie, mai ales că erau calde, din cuptor!

Apoi, într-un ceaun uriaș, a fiert o ciorbă de găină, de potroace, cu tăieței de casă, cu legume proaspete, din grădina sa, aroma lor bogată făcându-ne să savurăm în tihnă asemenea bunătăți. De remarcat, ospitalitatea Mirelei s-a simțit din fiecare detaliu, de la paharele mereu pline și farfuriile frumoase, aranjate cu gust, dar și în felul în care grija pentru musafiri se întrețesea firesc cu gesturile ei calde. Și, ca să facem și puțină mișcare, am devorat cireșul, culegând de pe ramurile pline cu fructe, cireșe atât de mari și bine coapte, atât de dulci și aromate...

După masa copioasă, am vizitat “Pepiniera de gânditori” organizată de președinta Asociației Străbunii Europei, Dorina Șușman, inițiatoarea atelierelor interactive de creație pentru copii și adulți. Împeună cu doamna profesoară Giovanna Dincă, a fost deschisă lada de zestre a satului, pentru a-i fi descoperite comorile. În această atmosferă, o oază de liniște și frumos, noi toți am desenat, pictat, conversat. Astfel, am desenat motive tradiționale pe pânză, am discutat despre meșteșugul cusutului de ii și am urmărit cu admirație cum copiii încercau primele lor trăsături de artist. Fiecare pensulă, fiecare linie țesută ne-a adus mai aproape de sufletul satului românesc.

Apoi, peste gâlceava pensulelor și a discuțiilor creative, amfitrioana casei a apărut cu platouri largi, pline cu pastramă de miel fragedă, din ograda sa, mămăligă cu brânză și murături crocante – un trio care ți se lipea de inimă.

Dar Mirela nu s-a lăsat și ne-a mai surprins, plăcut, dar peste poate, cu un desert ieșit chiar atunci din tavă. O negresă moale și fină, cu o glazură catifelată și cafelele proaspăt măcinate au încheiat ziua într-o notă dulce.

La final, Mirela, împreună cu familia, a venit să ne conducă la poartă, oferindu-ne fiecăruia, cadou, produse din propria gospodărie.

Am părăsit “La Mirela în ogradă” cu sufletul încălzit și cu sentimentul că ospitalitatea adevărată există încă, în zâmbetul și grija unei gazde care știe să transforme simpla ogradă într-un paradis al tradițiilor și al prieteniei.

A fost o zi atât de specială, ne-am simțit bine, am socializat, ne-am făcut noi prieteni, am învățat multe despre ce înseamnă o gospodărie model și activitățile specifice.

Am plecat cu mare regret, după 10 ore petrecute  „La Mirela în ogradă”, cu dorința, împărtășită de noi toți, de a reveni cât de curând.

Să tot sărbătorești așa, Solstițiul!