„Mica sirenă își plecă privirea...coada de pește i se transformase în două picioare albe și frumoase.” - am redat(din amintiri) chintesența poveștii lui Hans Christian Andersen.

În 1913, impresionat de baletul omonim prezentat de Teatrul Regal Danez, un berar bogat, fiul întemeietorului companiei Carlsberg comandă o statuie sculptorului Edvard Eriksen.

De atunci, „Mica sirenă” la propriu și la figurat, de numai 1,25 m, realizată din bronz, veghează marea din vechiul port al capitalei, Copenhaga. Statuia a devenit un simbol al orașului și atrage, conform autorităților, peste 1 milion de turiști.

Întrucât a fost des vandalizată(decapitată, dinamitată), artistul contemporan Peter Bech a creat o statuie monumentală cu același personaj. Cântărind 14 tone, realizată din bronz și granit, a fost amplasată în Dragor fort.

Aceasta este acum în centrul unui scandal, fiind contestată de unii localnici și critici de artă, care o cataloghează drept „urâtă şi pornografică, cu sânii ei imenși”.

„Marea Sirenă este fără îndoială ceva mai puţin goală decât mica sa contemporană din bronz şi granit...Poate că statuile reprezintă cele două faţete ale femeii şi relansează eterna dezbatere despre ce înseamnă o femeie frumoasă”, a făcut o paralelă interesantă jurnalista Aminta Corr Thrane.

Un scandal similar a avut loc acum câțiva ani la Târgu Jiu, când autoritățile din domeniul culturii au îndepărtat un bust voluptuos reprezentând-o pe Arethia Tătărescu, soția fostului premier.

Acum înțeleg de ce sculptorii din Grecia și Roma antică, sau chiar mai modernul Delacroix înfățișau femeile cu sânii goi, mici, conform rigorilor academice de atunci.