Tristețe ne-nțeleasă

                                      Paul Verlaine

 

Un plâns suspină-n mine
Ca ploaia pe oraș.
Ce molcome suspine
Tânjesc mocnind în mine?

O, dulce zvon de ploaie
Pe străzi și pe olane!
Urât când mi-e-n odaie,
O, murmurul de ploaie!

De ne-nțeles, în mine,
Cad lacrimile, silnic.
Trădare? – Dar de cine?
Ce straniu plâns în mine!

E chin fără ieșire
Să nu poți ști de ce;
Nici ură, nici iubire –
Un chin fără ieșire.

 

(din volumul Versuri, traducere de G. Georgescu, Editura pentru Literatură Universală, 1967)