Dacă pragul de sus îți retează capul, e semn rău

                                                                            Linda Maria Baros

 

Eu m-am născut în sufertașul deceniului nouă,   
pe vremea când toată casa era un zid.
Eu vin spre voi dintr-o țară a orbilor.
Demult mi s-a scurs ochiul stâng
pe piepții cămășii.
Cu ochiul drept umblu de șapte ani
 – șapte, tineri ca niște lui! –
în palma dreaptă.
La noi, găinul orbilor era lege –
Eu am plecat de pe țărmul copilăriei,
pe care am plâns în debara, sub chiuvetă.

Oh, dar am uitat aceste povești care lustruiau
altădată moneda calpă a delirului meu.
Vă spun doar că am vent.

 

(din volumul Casa din lame de ras, Editura Cartea Românească, 2006)