Poemul zilei(168)
Fii bună, doamnă, am doar o-ntrebare..
Thibaut de Chmpagne
,,Fii bună, doamnă, am doar o-ntrebare,
și-ajute-ți Cerul drept de vei grăi:
murind noi doi (iar primul care moare,
sunt eu, că-n urmă n-aș mai viețui),
cu-acest zălud, Amorul, ce va fi?
Cum seamăn n-ai, mi-ești dragă-atât de tare,
că, după noi, cred eu, el n-ar trăi”.
,,Pe Cer, Thibault! pe cât știu eu și-mi pare,
prin nicio moarte-Amorul n-ar pieri.
Nici nu știu dacă nu-i o glumă oare,
căci încă-n trup n-ai prins a prea slăbi.
Când vom muri (ne ție Domnul vii!),
cred paguba iubirii c-a fi mare,
dar vlaga ei mereu se va-nnoi”.
,,Doamnă, să crezi desigur nu-ți pot cere,
dar vreau să știi ce mult eu te-am iubit;
mi-s drag eu însumi prin acea plăcere,
și-astfel osânza mi-am redobândit,
căci Domnu-n veci făptură n-a zidit
ca tine; și mi-e gândul cu durere
că, noi murind, Amorul s-a sfârșit”.
,,Thibault, destul! Încuie sub tăcere
asemenea cuvânt nechibzuit!
Vorbești doar ca să-mi smulgi vreo mângâiere,
tu, care-atât de mult m-ai amăgit,
dar despre-Amor de-ar fi să-mi dau părere,
slujit ar fi de mine și slăvit”.
,,Doamnă, lumină-ți toarnă Ceru-n gând,
să-mi vezi și chin și plângerea amară,
căci știu, oricum ți se va fi părând,
că, de mor eu, Amorul va să piară,
doar dacă nu-l faci tu să intre iară
la locu-i, unde-a stat pân' de curând,
c-a ta înțelepciune-i o comoară”.
,,Thibault, dacă Amorul te omoară,
să nu plângi; când imbold îmi va fi dând,
am inimă, și ști-va ce să ceară”.
(din volumul Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor și a minnesängerilor, în versiune originalăși în traducerea lui Teodor Boșca, Editura Dacia, 1980)
