8 noiembrie sâmbătă seara. O vreme urâtă cu ploaie măruntă și rece ne întâmpină la ieșirea în bulevard. Șoferul de Bolt parchează în fața complexului Lake On din Mamaia. Skodă confortabilă, pentru 4 persoane, albă și rapidă. Bagaje puține și ceva emoții; plecăm în Turcia cu autocarul. Oho! N-am mai mers cu autocarul… mașina personală e mijlocul de locomoție, să zic așa. Am prins o excursie promo a celor de la Simpa Trans și am zis să încercăm. Pliantul arăta bine, spunea lucruri interesante, ce mai, merita încercat. În plus, este mai comod fără mașină personală. Scapi de grija locului de parcare și de siguranța mașinii. Oricum, Istanbulul e foarte aglomerat.

Coborâm la Gară, la fostul „Vaporaș” și ne îndreptăm spre autocar. Arată bine. Șoferul, amabil, ne indică unde să punem bagajele, iar ghida( hopa, avem ghidă; ăsta e un punct în plus pentru noi, lucrurile încep să fie profi aici) ne arată scaunele noastre. Ne-am așezat comod, iar eu, dat fiind că eram 5 persoane, eram curios cu cine o să pic în "bancă". Și am pornit! Echipajul era format din ghida noastră, doamna Gina și cei doi șoferi: nea Costică Arșinel și Alin. Băi frate, avea Alin o stabilitate când turna apa fierbinte în pahare...ne-a servit cu cafea și ceai, dulciuri și apă plată la discreție, de cum am pornit și tot drumul. Mic de statură și vorbăreț, trecea amabil printre noi, întrebând cine ce vrea, ceai sau cafea(hai c-am dat și în rimă!).

Era trecut de 10, adică 22. Prietenii noștri și fetele mele, fiind pe același rând, despărțiți doar de culoar, au și început discuțiile. Eu, în spatele lor, nu prea aveam cum să comunic. Noroc cu colegul de bancă, Emrah, care era vorbăreț ca mine. N-am tăcut amândoi până aproape de Istanbul. A, ba nu. La un moment dat băiețelul lui, de numai 4 anișori, a vrut și la tati, așa că am luat pauză.

Am trecut rapid prin Bulgaria. Ploua mai tare ca la Constanța. Era noapte, așa că prea multe impresii n-am avut. O oprire la o benzinărie, Shell parcă, și cam atât. Varna și Burgas-ul bine luminate și cu străzile goale la acea oră. Alin, DJ, aborda genuri muzicale diferite, așa că eram bine dispuși. La vama din Turcia lucrurile au mers repede, așa că am pornit din nou la drum. Afară deja se luminase și, curios din fire, mă uitam pe geam și încercam să ghicesc viața și traiul osmanlîilor de la țară. Terenurile erau îngrijite, nu prea vedeai locuri părăsite. Încă mai erau fresh, verzi.

Și a venit vremea pentru o nouă oprire. Mâncare, cafele, dulciuri și suveniruri deja. Era o zarvă în micul restaurant-magazin unde intrasem...Gata! S-au schimbat șoferii la condus și pornim. Ușor, ușor ne apropiem de Istanbul. Ghida noastră ne anunță prima oprire în oraș și încă odată programul complet al excursiei. Și mai ales ne cere răbdare.

Traficul din Istanbul este ceva infernal. Și cam așa e, tot timpul. Însă, față de cel din București, se mișca, mașinile nu stăteau blocate. Coloanele se întindeau pe trei benzi, iar cea de urgență era liberă. Păi la noi...bine că noi nu avem bandă de urgență în oraș. Mai intra câte unul, însă era agățat imediat de Polis.

Ce bine că avem ghid! Ăsta e stadionul Galatasaray, aici e cartierul finanțelor, astea trei turnuri au fost construite recent, aici e moscheea... frumos oraș! În sfârșit, ajungem în Aksaray, destinația noastră în Istanbul. Hotelul anunțat, 4 stele, Yuksel Yenikapi, bun...tot mă uitam nerăbdător...Care să fie? Aici, hotelurile sunt unul lângă altul. Imaginea cartierului e pitorească. Străduțe în pantă, pavate cu piatră cubică unele, pline de restaurante și magazine de cartier cu fructele așezate frumos în față. Bine, dacă ieși un pic spre bulevardul mare, de unde am intrat spre hotel, încep magazinele de haine, agenții de turism, bijuterii, tramvaiul lor celebru și metroul.

Ce viermuială! Nimeni nu respectă culorile la semafor, toată lumea se grăbește, turiști, localnici, turisme și pietoni. Însă se claxonează foarte puțin. Pietonii intră pe roșu, mașinile se opresc, apoi pornesc rapid fără claxoanele de la noi.

Ne-am cazat în cochetul nostru hotel. E curat, personalul ambil, zâmbitor și gata să-ți ofere informații. Și plecăm la pas să explorăm împrejurimile. Adică shopping, plimbare și din nou shopping. Obosiți, seara ne retragem într-unul din tradiționalele restaurante și comandăm, cum altfel, mâncare specific turcească. Zăbovim la cafele și ceai, până mai târziu. Ajunși în cameră, cădem lați. Oboseala drumului și plimbările noastre de azi și-au spus cuvântul.

Va urma