Primele zile ale anului aduc două sărbători care închid, simbolic, ciclul tradițional al iernii: Boboteaza și Sfântul Ioan. Sunt zile încărcate de credință, rituri și gesturi care, timp de secole, au dat sens vieții în satul românesc.

În ajunul Bobotezei, postul era ținut cu strictețe, ca formă de curățare și pregătire. Fiecare categorie avea rostul ei: fetele pentru noroc în dragoste, gospodarii pentru belșug, bătrânii pentru liniște sufletească. Satele se umpleau de glasul preotului care sfințea casele cu agheasmă, iar apele deveneau purtătoare de binecuvântare.

Boboteaza aducea și obiceiuri pline de forță și simbol, precum „𝗶̂𝗻𝗰𝘂𝗿𝗮𝘁𝘂𝗹 𝗰𝗮𝗶𝗹𝗼𝗿”, un ritual al vitalității și al libertății, păstrat pe alocuri până astăzi.

Ziua de 𝗦𝗳𝗮̂𝗻𝘁𝘂𝗹 𝗜𝗼𝗮𝗻 era dedicată bucuriei. Se credea că veselia din această zi aduce un an senin, iar Sfântul, considerat ocrotitor al roadelor, al animalelor și al copiilor, veghea asupra comunității. O sărbătoare a echilibrului, în care credința, natura și viața omului se întâlnesc.

🖼 Tradițiile sunt completate de imaginea „𝗕𝗼𝘁𝗲𝘇𝘂𝗹 𝗹𝘂𝗶 𝗜𝗶𝘀𝘂𝘀”, scenă dintr-un triptic de școală rusă medievală târzie, aflat în expoziția permanentă la Muzeul de Artă Populară Constanța – o mărturie vizuală a acestor sărbători cu profunde rădăcini spirituale.