Umbră pe câmpuri

                                 Ion Vatamanu
 

 

Eu însumi m-am speriat de mine!
Așa de-mpietrită mi-era fața!
Sub câmașă-mi vorbea 
Sufletul prin niște semne,
Pe care nimeni nu le cunoștea.
O, prietene, eu însumi m-am speriat de mine!
De-acolo, de pe vârful stâncii,
Când umbra mea se lăsa peste vale,
Am văzut doi țărani.
Erau tata și mama,
Umbra mea o duceau în spate
S-o împrăștie pe câmpuri.

 

(din Antologia poeziei românești din Basarabia – 1770-2020 – selecție, studiu introductiv și note biobibliografice de Nicolae Leahu. Întreprinderea Editorial Poligrafică Știința, Chișinău, 2021)