Hamnet, regizat de Chloe Zhao, este un film ce abordează mai puțin opera dramaturgului William Shakeaspeare și mult mai mult zbuciumata sa viață de familie.

Este inspirat din bestseller-ul prozatoarei Maggie O'Farrell, care este și coscenarista filmului: „Ann(Agnes) este descrisă de biografii lui Will drept o femeie simplă, neinstruită, care și-a gonit soțul de acasă. Încerc să schimb acest portret nedrept făcut de criticii din toate vremurile.”

Și a reușit pe deplin! În roman, dar mai ales în film, Agnes este prezentată ca o femeie frumoasă, rebelă și liberă „o fată de vrăjitoare”, cum o caracterizau familia și vecinii din Stratford. Ea își petrecea timpul în pădure cu șoimul său, la vânătoare sau meditând într-o „gaură neagră” creată de rădăcinile unui stejar secular.

Povestea lor de iubire, care a durat și după căsătorie, o face să ia o hotărâre dureroasă. Realizând că Will trebuie să-și urmeze calea pe care a ales-o, deși împovărată cu trei copii, îi îngăduie acestuia să plece la Londra.

Numai că, întocmai ca în tragediile antice grecești, pe care marele Will i le povestea, destinul lovește nemilos familia. Micul Hamnet este răpus de ciumă, la nici 11 ani.

Măcinat dar și inspirat de această dramă, Shakeaspeare creează capodopera Hamlet. Putem afirma că moartea lui Hamnet este nașterea lui Hamlet.

„To be or not to be”...își pierde sensul de întrebare existențială, chiar filozofică, pe care o percepem azi. În film, s-ar putea traduce prin „a supraviețui sau a nu supraviețui” , pentru că, într-un oraș sordid și sumbru, cum era Londra secolului XVI, singura preocupare a oamenilor era efectiv supraviețuirea.

Agnes vine pentru prima dată la Londra, invitată de soțul său, la Globe Theater, la premiera piesei Hamlet. În fine, ea înțelege perfect trăirile soțului său când interpretează rolul fantomei tatălui. Acesta pleacă în Infern(sugerat în decor prin acea „gaură neagră”, misterioasă din copac) și nu reușește să-și aducă fiul înapoi, cum nici nefericitul Orfeu nu a reușit s-o aducă pe Euridice.

Finalul este relativ optimist. Geniul dramaturgului a fost perfect înțeles de către soție și întreaga familie, care i-au „iertat” îndelunga absență.

Jocul actorilor din film este magistral(Agnes – Jessie Buckley, Will – Paul Mescal), scenariul și imaginea sunt excelente, dar fundalul muzical nu reușește să redea adevărata dramă și atmosfera Angliei elisabetane.

 

P.S. Felicitări echipei Centrului Multifuncțional Educativ „Jean Constantin” care a reușit să aducă în această lună patru filme de Oscar: Nurenberg, Valoare sentimentală, Marty Suprem și Hamnet. Trebuie vizionate neapărat de adevărații cinefili!