Sfințenia 

                              Sabri Hamiti
                              (1950)

 

Mă voi ridica de trei ori în picioare
În vârful vârfului din Luboteni*
Acolo să mă purific în cearta vânturilor
Ale nordului sălbatic și ale sudului cel calm
Să devin sfânt în miezul vieții mele

Nu mă voi șterge și murdări
În praful galben al Arabiei
Nu vreau închinare în limbă străină
Nici scrisul care nu desenează lupul
Care stă cu coada întinsă la pragul casei

Adevărul se poate proba tocmai aici
Dar a trebuit să umble cu capul spart
Călătorii de dincolo de mări
Au cunoscut minciuna și picioarele ei
Care se lipesc de întâmplările zilei

E o cinste să te speli înfrigurat 
Conștiința are cap și stomac și șiră de spinare 
Sărută pământul mănâncă pâinea numără stelele
Când se deschide cerul în miazănoaptea dorinței 
Singurătății i se sparge șira spinării 
doar numai cu vise

Mă voi ridica de trei ori în picioare 
În vârful vârfului din Luboteni*
Acolo să mă spăl în cearta vânturilor
Ale nordului sălbatic și ale sudului cel calm
Să devin sfânt în miezul vieții mele

*Munte din Kosova

(din volumul Insula nemuririi. Poezie albaneză din Kosova. Poeme traduse în limba română de Baki Ymeri, Editura Muzeul Literaturii Române, 2025)