Negustorul de ploaie

                                                      Luminița Mihai Cioabă 
                                                     (1957)

Trecea un negustor c-o căruță învechită 
și doi cai albi și de slabi ce erau
le puteai număra primăverile 
iernile
toamnele
și verile
mereu el trecea 
uneori și plângea
avea de vândut 
ceea ce nimeni în orașul acela nu cumpăra
el vindea
aer de ploaie
ce-ți schimba plămânii
în imaginea acelui Phoenix
mereu renăscând din cenușa
propriei sale aripi
în butoaie împletite cu nuferi purta
aerul ploii curat
într-o zi toți banii i-am dat
deși știam că acasă 
voi merge pe jos
până-n satul din munți
unde aer curat eu am
și aș da orișicui
pe degeaba oricând
negustorul acela era atât de bătrân
că ochii lui purtau 
al lumii de ploaie veșmânt
și de drag îmi zâmbea
și mi-a dat tot ce avea
și căruța cu cai
și butoaie împletite cu nuferi
de atunci trec mereu
cu căruța învechită
și cu caii cei slabi
și am rămas pe pământ
negustor de aer curat
de aer limpede
de aer însetat
aer din unghia de zare
aer de după ploaie
dau oricui vrea
oricui cere
fără bani – fără plată
negustor de după ploaie
al aerului eu sunt
și am rămas
hai veniți
cumpărați
pe gratis
vă dau 
hai luați

 

(din volumul plurilingv: română, romaii, engleză, traducere de Mircea Ivănescu, germană, traducere de Beatrice Ungar, Negustorul de ploaie, Editura NEO DROM, 1997)