Consiliul Local Constanța a dezbătut ieri, 15 aprilie 2026, un proiect de hotărâre privind reorganizarea aparatului de specialitate al primarului Vergil Chițac.

Pe românește, se mai taie, se mai comasează niște posturi, că așa zice ordonanța de la centru, „eficientizare”, cuvântul acela care sună a dietă administrativă, dar și care mai și lasă pe câte cineva fără „calorii” salariale.

Deși unele dintre posturile desființate sunt vacante, există și situații în care câteva funcții ocupate sunt eliminate, ceea ce implică reorganizarea personalului activ.

Proiectul? Serios, tehnic, cu peste 20 de servicii și direcții băgate în blenderul reorganizării. Vreo 20 de angajați ar putea fi afectați, unii pleacă, alții dau examen, alții… mai vedem. Căci, asta e, „unde-i lege, nu-i tocmeală!… dar...

Dar, ca să nu-și piardă năravul, intră în scenă, zgomotos și tumultuos, consilierul Felicia Ovanesian, independentă și constantă în alertă instituțională! Și care, în lipsa unor detalii „incomode” precum „cine”, „cum” și „pe ce criterii”, completează tabloul cu o ambiguitate ieșită din comun: „Desigur, poate fi doar o întâmplare. Sau poate nu”.

Pentru că, vorba aia, „unde nu-i scandal, îl facem”, ca de obicei, în fiecare ședință...Adică, ce mai, reorganizarea asta este automat asimilată cu concedierea celor care au îndrăznit să fie vocali și incomozi...Constatare marca Ovanesian.

Deci, circul a continuat din nou, și astfel, un proiect tehnic a devenit, în câteva ore, o scenă de interpretări politice cu suspans. Cum zice vorba: „aruncă piatra și fugi, că sigur nimerește ceva”. 

Ovanesian reușește performanța rară de a spune mult fără să spună nimic concret. Suspiciunea plutește în aer ca ceața pe faleză, adică densă  și complet inutilă pentru orientare.

Și, cu această formulare — „Desigur, poate fi doar o întâmplare. Sau poate nu” — a reușit să lase în ceață exact ceea ce părea că vrea să lămurească. Adică nimic. În traducere liberă, nu știm exact despre ce vorbim, dar știm sigur că suntem îngrijorați. Cine sunt cei vizați? Nu se știe. Ce criterii sunt contestate? Se presupune. Ce se dovedește?

Rămâne pentru o altă ședință, un alt circ, un alt scandal!

Și, ca să fie tabloul complet, vine și piesa de rezistență, abținerea...

Ah, da, abținerea, sportul olimpic practicat frecvent în politica locală! Nici pentru, nici contra, dar cu declarație solemnă. Practic, „și-n car, și-n teleguță”, dar cu aer de principiu.

Între timp, reforma administrativă își vede de traseul ei birocratic, în timp ce dezbaterea politică provocată face ceea ce știe mai bine, „unde nu-i foc, sigur iese fum… măcar din vorbe”.

Așa că a mai trecut o ședință de consiliu, în care ne-am ales din nou cu un mic spectacol, nu de teatru, ci de circ, în care replica zilei rămâne:

„Nu știm exact ce se întâmplă, dar sigur e ceva. Dacă nu e, oricum ar putea fi. Și dacă ar putea fi… atunci clar trebuie să ne abținem!„  

Că, de, așa dă bineee!!!

 

N.R. Acest material este un pamflet.