Umbra

                                        Miodrag Miloș
                                        (1941)

Arunc undița și
cârligul se-nfige în ceva.
Nu, nu e pește.
Nu-i simt puterea zvâcnind.
Este probabil rădăcina unui fost copac.
Asta-mi era și intenția:
să pescuiesc vreo umbră.

Sfoara se face ac și cântă
o melodie de demult.
Valurile curg lin
în timp ce cârligul încearcă
să oprească mersul râului,
să scoată ceva
din adâncul sufletului lui.
Pe oglinda curgătoare
apare imaginea coroanei de altădată.
Apar toate verile înfrunzite
și toamnele plângătoare
împunse de ploi
colorate cu galben ofticos.
Nu intenționam să-i conturb liniștea
din sarcofagul apelor.am pus doar o momeală
prea ademenitoare
o fărâmă din amintiri.

 

(din volumul Cuiul din inimă. Editura Libertatea Panciova, 1997)