Constanţa încearcă să intre şi ea în tradiţia oraşelor din România şi din Europa, unde turismul înseamnă o sursă importantă de venit. Nu trebuie să mai spunem că vara, polul turismului din România este litoralul şi că aproape obligatoriu, turiştii care vin din ţară sau străinătate, chiar dacă sunt cazaţi şi îşi petrec vacanţa în staţiuni, vizitează în acest interval cel puţin o dată şi Constanţa.
 

Iar Constanţa are ce le oferi. N-am să fac acum lista obiectivelor, foarte multe dintre ele unicat. Dar, omul aflat în vacanţă, vrea nu numai să vadă Moscheea, Cazinoul sau statuia lui Ovidiu. Vrea, pentru că de-aia-i vacanţă, să se şi distreze. Să se relaxeze.

Iar Constanţa vine în întâmpinarea acestei dorinţe fireşti, punând la dispoziţie mai mult loc pentru petrecere. Prin închiderea, doar în weekenduri, pe timpul sezonului estival, a Bulevardului Tomis. Adică, să nu mai circule maşinile, ci, aşa cum se întâmplă în multe capitale europene, dar mai ales în oraşele mediteraneene, mesele la care stau cei care vor să soarbă o cafea adevărată sau să guste din vinurile de la Murfatlar sau Sarica Niculiţel, să nu se afle numai în incinta restaurantelor şi cafenelelor, ci şi pe trotuare, dar şi pe carosabil, unde în restul zilelor săptămânii circulă maşinile.

Ideea nu este nouă. Nouă este aplicarea ei la Constanţa. Am vorbit despre oraşele mediteraneene. Oricine a fost în Grecia îşi aminteşte cu plăcere de mesele întinse în faţa tavernelor, la care poţi savura o retsina, o caracaţită sau un calamar. În Salonic, pe locul unde se află târgul, în week-end, seara, se întind mese la care stau turiştii petrecăreţi.

Ideea nu este nouă nici măcar în România. În Bucureşti, spre exemplu, chiar dacă există Centrul Vechi, unde localnicii şi turiştii pot petrece în fiecare seară până în zori, la sfârşit de săptămână se închide pentru circulaţia auto şi Calea Victoriei. Devine pietonală pentru bucureşteni, fie că sunt tineri care vor să simtă parfumul de altădată al Micului Paris, fie că sunt mai vârstnicii care-şi caută amintirile. Se face asta de ani buni şi nimeni nu s-a plâns că este perturbată circulaţia, deşi Calea Victoriei este o arteră extrem de importantă pentru circulaţia foarte aglomerată din centrul capitalei.

Dar în locul confortului unei deplasări cu maşina, a primat bucuria unei promenade pe vechiul Pod al Mogoşoaiei şi şederea în tihnă la o masă aşezată în drum, fără teama că ar putea trece vreo maşină care să-ţi arunce praf în ceaşca de cafea sau să-ţi pudreze sarailiile. Şi la Sibiu se întâmplă la fel. Festivalul Internaţional de Teatru Stradal face ca în fiecare an, străzile din centru, inclusiv Piaţa Mică, din spatele Turnului Sfatului, să se închidă circulaţiei rutiere pentru a face loc zecilor de mii de turişti care se înghesuie să vadă spectacolele, dar şi trupelor care, la fel ca pe vremea menestrelilor, umblă prin oraş, oprindu-se din când în când pentru câte o scurtă reprezentaţie.

Ne-am permite şi o sugestie, dacă tot se vrea ca oraşul de la malul mării să ofere mai mult spaţiu de distracţie constănţenilor şi turiştilor. Şi asta este o idee veche, pe care am văzut-o aplicată cu mare succes în Bucureşti, Sibiu, Braşov, Craiova ori Cluj, dar şi în alte oraşe din străinătate.

Poate că ar fi bine ca închiderea Bulevardului Tomis să nu se rezume doar la extinderea spaţiului unde pot sta la masă oamenii, ci să se profite de ocazie să le creeze acestora măcar o bucăţică din atmosfera veche a celui mai mare oraş-port al României. Multiculturalitatea Constanţei ar putea fi valorificată excepţional. Cum ar fi ca la masă să-ţi aducă cafeaua o turcoaică în costum tradiţional. La un restaurant de peşte să te servească un „pescar” lipovean, iar la vreo tavernă să danseze câţiva membri ai asociaţiei „Elpis” sau să mănânce nişte piperchi țârgâsiti machidoneşti.

Eu, ca turist, mi-aş dori toate astea, pentru că nu toată lumea care vine la mare merge la Mamaia, la cluburile de fiţe. Unora nu le place. Alţii, foarte mulţi, nu-şi permit. Pe când o cafea servită de o turcoaică, un peşte lipovenesc, un sirtaki adevărat, dansat de greci în mijlocul străzii ori să guste nişte piperchi țârgâsiti, îşi doreşte oricine şi îşi permite într-un concediu.