Iubirea de aproape 

                                             Nikolai Minski
                                             (1855-1937)

 

Iubește-ți semenii, precum pe tine...
Ci eu pe mine mă îndur cu greu:
Iubind ciudate-nchipuiri divine,
Urăsc minciuna și-adevărul meu.

Iar dacă l-am iubit pe om vreodată,
A fost ca-n vraja unei vagi nădejdi
Că-n altul voi găsi lumini cerești,
Și gânduri mari și inimă curată.

Trezindu-mă din visul meu divin,
Vedeam în orice suflet, tot mai clar,
Pecetluit stigmatul meu amar, 
Minciuna mea și propriul meu chin.

Privind un om cu silă și rușine,
Pe nimeni nu iubesc, cum nici pe mine.

 

(1893)
(traducere de Alexandru Ivănescu)

(din Antologie de poezie rusă, perioada clasică, vol. 2. Antologie și prefață de Tatiana Niculescu, Editura Minerva, 1987).