Glasul copilului

                                            Nikolaus Lenau
                                            (1802-1850)

 

Copilul doarme. Nu vorbi. Nu-ți pare 
Pe chipul lui că raiul înflorește,
Și-un cor de îngeri somnul i-l vrăjește,
Pe buze dăruindu-i încântare?

Taci, lume! Cu minciuni răsunătoare 
Nu tulbura visarea ce trăiește!
Vreau să aud cum pruncul gângurește,
Candoarea lui ființa-mi înfășoare!

Nebănuind c-ascult, copilu-mi spune
Cuvinte dulci, simțirea să-mi îmbune,
Mai dulci decât al ramurilor freamăt.

Și-un dor de casă simt cum mă cuprinde.
Ca și atunci când ploaia-n câmp mă prinde
Și-n munți aud al clopotului freamăt.

 

(din volumul Versuri alese. În românește de Lazăr Iliescu, Editura Tineretului, 1957).