Ore 

                                         Tristan Corbière
                                         (1845-1875)

 

Milă tâlharului vânat.
Deochi la ochiul asasin!
Fier pentru fierarul spadasin!
 – De har mi-i sufletul însingurat! – 

Nebunul, sunt, din Pampeluna, 
Și mă-nfior când râde Luna,
Mahmură, cu văl funerar.
 – Ce groază! Totu-i sub un cenușar.

Simt zvon ca de huruitoare...
Mă cheamă ceasul de pierzare
   În toiul nopții: – un clopt... două... – ia!

Patrusprezece ore lungi...
Ora e-o lacrimă  –Tu plângi,
Inimă... Cântă, nu mai număra.

 

(traducere de Tașcu Gheorghiu)

(din Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi, vol. 1. Ediție îngrijită de Ion Caraion și Ov. S. Crohmălniceanu, Editura Minerva, 1974).