II (din sonete pluvioase)
                                                         George Topîrceanu
                                                         (1886-1937)

 

Sunt izolat ca Robinson Crusoe,
Nu vine nime-n ușa mea să bat,
Și dacă stau cu ușa încuiată
E că nici eu de mine n-am nevoie.
Mai fericit ca legendarul Noe,
Din toată omenirea inundată.
În arca mea nu am decât o fată...
Deasupra lumii noi plutim în voie...
Degeaba vă-ndesați ca la pomană,
Reprezentanți ai faunei terestre, –
Nu iau cu mine nici o lighioană
Căci e destul o singură pereche:
Un trubadur și-o fată fără zestre,
Ca să refacă toată lumea veche!

 

(din volumul Poezii, Editura Minerva, 1986).