„După dealuri” 2012, „RMN”2022, a urmat logic și „FJORD”2026, în care este relevat răspunsul care îl obsedează constant pe Cristian Mungiu: „Cum ajung oamenii, care sunt convinși că fac bine, să facă de fapt rău?”


Deși „FJORD„ este catalogat drept o dramă provenită în urma unei violențe domestice, cred că regizorul Cristian Mungiu realizează de fapt un film politic. Fără menajamente, el redă deosebirile unei Europe care crede că face parte dintr-o comuniune. Mungiu relevă contrastul real dintre cultura țării gazdă și cea a migranților. Contrastul se transformă într-un conflict, între tradiționalism și progresism. Aparent, valorile social-culturale-religioase românești sunt amenințate existențial de legile și mentalitățile unei Europe occidentale, rigidă, aspră și atee.

De fapt, Mungiu explorează modul în care prejudecățile pot transforma o societate care se crede deschisă, într-una intolerantă.

Sunt prezentate, nu neapărat în antiteză, două familii. Una mixtă, cu tată român(Sebastian Stan), mamă norvegiană(Renate Reinsve), cu 5 copii, toți adepți fervenți ai comunității neo-protestante creștine. Copiii sunt crescuți într-o manieră strict restrictivă(fără internet, telefon mobil, distracții), doar în spiritul și credința în divinitate și dragostea necondiționată a părinților. Câteva urme de vânătăi pe corpul fetei mai mari, au alertat Protecția Copilului care a decis preluarea în custodie a celor 5 copii, până la finalizarea anchetei privind așa-zisa „violență domestică”(de fapt, niște palme la fund).

Cealaltă familie, este cea neaoșă norvegiană, formată din tată, mamă și o fată rebelă și nonconformistă, colegă de clasă cu cei doi frați români, cărora le devoalează lumea modernă de care părinții îi țineau departe.

Asistăm la un proces cu statul norvegian, care devine lung și costisitor, dar și amenințător pentru ambii părinți, care își riscau pierderea copiilor, dar și libertatea. În ultimă instanță, decid să părăsească Norvegia, spre nemulțumirea copiilor, care erau deja integrați în societatea nordică.

Prestația scenică a cuplului Sebastian Stan și a Renatei Reinsve este magistrală, ca și a avocatului acuzării(Thorbjorn Haar), dar, din păcate, jocul copiilor nu s-a ridicat la nivelul filmului.

Din punct de vedere vizual, FJORD mizează pe o estetică a răcelii controlate, în care peisajul nu este doar decor, ci o extensie a stării morale a personajelor. Cadrele largi, dominate de griuri albăstrui și lumini filtrate aproape clinic, construiesc o atmosferă de distanță emoțională.

Cea mai bună caracterizare a peliculei a fost cea prezentată de Cristian Mungiu în momentul decernării Palm D'Or Cannes 2026:
„Filmul este o pledoarie pentru empatie și pentru capacitatea de a ne pune la îndoială propriile certitudini...”

Cu un cuplu Stan-Reinsve, cu un premiu la Cannes, cu un distribuitor american, aș paria pe FJORD, drept câștigător al premiului Oscar, pentru cel mai bun film străin.

 

N.R. Menționăm că FJORD a fost prezentat simultan, în premieră națională, la Centrul „Jean Constantin” din Constanța, și în alte 52 de orașe din România.