Sonet 

                       Feng Zhi
                       (1905-1993)

 

Pe lumea tulburată ca de-un nor.
Ca păsările Roc aș vrea să zbor
Și să vorbesc cu stele căzute.
E ca un vis din zilele trecute 

Un vis bătrân de mii de ani, cu dor
De un nepot sublim preumblă cute
Zburăm către planete neștiut
Dar să nu uităm al lumii joc ușor.

Căci sunt și unii plini de-o întrebare 
Cum să se miște larg și să coboare
Orânduiala stelelor, pe glii

Și a luminii, din tărie, limbă
În visul de chin ce veșnic se preschimbă
În meteori ce vin din văi și munți pustii.

 

(din Antologie de poezie chineză modernă și contemporană. Selecție, traducere și note biografice de Alexandru Andrițoiu și Ioan Budura, Editura Minerva, 1990).