Ofrandă 

                        René Chopin 
                        (1885-1953)

 

Voi lebede-ngrozite de gerul iernii crunte
Plecați lăsându-mi țărmul deșert și întristat.
Mi-e inima deschisă ca digul ce-a crăpat,
Și, iat-o, se revarsă cu fluviul din munte.

Cu apa voastră plânsu-mi e dat să se confunde,
Izvoare dulci din suflet, de suc de mai, curat,
Prin care chin și vise plăcerea și-au filtrat
Țâșnind să îmi reverse blândețile profunde.

Columbă a zăpezii pe-aripi cu alb candid,
Ca setea de iubire-n răstimp să mi-o închid,
Cu degete vibrânde și gest pios și rar,

Ți-am răsucit grumazul, victimă, azi jertfită,
Iernatica ta carne și pana ta mânjită –
Să rumenesc ofranda la zeii mei pe-altar. 

 

(din Antologie de poezie canadiană de limbă franceză. Antologie, cuvânt înainte și traducere de Al. Andrițoiu și Ursula Șchiopu, Editura Minerva, 1976).